ce faci când nu este nimic de făcut?

Una din acele nopţi în care orice abuz ţi se pare că este împotriva ta. Nu pot şi nu vreau să dorm. Am făcut asta de peste un sfert de secol. Uneori cuvintele sunt prea grele ca să le mai poţi duce cu tine. Rămân undeva în trecut, îngropate alături de prea multe şanse de a schimba ceva. S-ar prea putea ca nimeni să nu înţeleagă ce spun. Probabil că “nimeni” nu este “eu” să ştie asta. El, ea, tu nu sunt în locul meu. Cu mici excepţii.

Am avut o zi proastă, una în care aş fi vrut să mă bucur de iarnă. N-am putut. Inima unui om poate, cu uşurinţă, deveni un abis pe care doar Dumnezeu îl mai înţelege. Aş fi vrut să mă văd cu cineva si să vorbesc. În schimb m-am văzut cu mult mai mulţi şi n-am mai zis nimic. Nu pot să-mi plâng de milă. Nu sunt Dumnezeu.

M-am tot chinuit să rezolv un conflict (poate interior) din pat. Ar fi în zadar. Oamenii care stau în pat sunt morţi. I-am văzut iarna aceasta când i-am colindat. Lumina lor este dusă de către oameni. De către cei care mai au frică. Eu parcă sunt doar frică. Ce m-a făcut să mă ridic din pat? Gândul că mai sunt fiinţe pe care le iubesc. Apoi mi-am adus aminte de un concert Tricky, din Bucureşti.

Mi-am adus aminte de un artist care caută şi nu găseşte, un artist care moare şi care totuşi cântă. Zi de zi, trupul lui se degradează, fiindcă de abuz vorbeam odinioară. Nu drogurile şi nici alte substanţe îl omoară, ci o boală decisă de Altcineva. Şi totuşi, ce faci cu viaţa ta când nu mai ai nimic de adăugat la anii tăi? Doar mori? Mi-am adus aminte de una din piesele cântate. De aceea m-am ridicat din pat. Rugăciunile pot fi extinse în discurs liber. Îmi cer iertare dacă nu se înţelege mesajul, dar acesta este rezultatul greşelilor din trecut. Devin confuz şi obscur. Şi ajung în acelaşi pat pe care-l urăsc. De douăzecişişase de ani.

I realize, there’s no compromise
Through lying eyes, my love for…
Just wasn’t there, even though I care.
Did I hurt you bad, did I make you sad?

I know I paid, that’s why I’m alone today.
Just me myself, no mental health
My mistake overtakes.
Your love’s overgrown my love,

My love, my love, my love for you.
My love, my love, my love for you.

Now I wonder why, until we die
And then upon the praise (?)
Hope Jesus come to kill the one.
I feel again, I love you then.
Oceans of time, I’ve crossed to find.
I found you, I will find you!
But it’s not my time, my time to take
For Mina’s sake, my lover’s soul.

My love, my love, my love for you.
My love, my love, my love for you.

Til it burns my soul.
Burns my soul.
Burns a hole.

My love, my love, my love for you.
My love, my love, my love for you. (Tricky, Past Mistakes, Knowle West Boy)

 

Întrebarea nu este imposibilă. Nici răspunsul! Alegi să mori fiindcă nu ai speranţă. Iar dragostea nu mai reprezintă o contrabalanţă pentru durerea pe care o resimţi. Sau, alegi să trăieşti fără gesturi eroice de la balcon (punctuaţia este la liberă alegere aici). Alegi să nu laşi cuvinte în urmă, fie ele grele, şi în fiecare dimineaţă iei o gură proaspătă de aer. E curat acum. E nou. (Iar aceste cuvinte se vor întoarce peste capul meu, fiindcă, adesea, sunt doar un fatalist, dacă nu nihilist.)

 

Sorry! This Christmass was about Jesus!

Advertisements

Leave a comment

Filed under personal, religious

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s