3 filme: 1.”Män som hatar kvinnor” sau “The Girl with the Dragon Tattoo”

Despre cum evoluează filmul ” The Girl with the Dragon Tattoo” se pot spune multe. Cred că regizorul Niels Arden Oplev a captivat destul de bine esența cărții lui Stieg Larsson în această primă parte. Foarte interesantă imaginea creată de film pentru ceea ce pare a fi un jurnalist de succes. Bineînțeles, acest exemplu nu este suprem și unic în domeniu.

Ca și jurnalist economic, personajul Blomkvist (Michael Nyqvist) ajunge într-o situație complicată pentru cariera sa, datorită unei erori personale. Orice profesionist în acest domeniu își verifică sursele în mod constant. În urma unei anchete tipice, despre care nu ni se dezvăluie prea multe, Blomkvist publică niște materiale care deranjează nume mari din lumea afacerilor suedeze. Aflat la un pas de a dovedi conexiunile unui om de afaceri cu lumea interlopă, este pus pe un drum greșit de către ceea ce ar fi trebuit sa fie ”surse sigure”.

Pentru un jurnalist de talie, cu renume și o carieră ascendentă în domeniu, este inadmisibilă o astfel de eroare: neverificarea surselor de informare. Peste noapte, toate dovezile devin inexistente. Jurnalistul intră în proces, ca urmare a acestei înscenări, și pierde sub acuzația de calomnie. Adesea, jurnaliștii care caută fără frică adevărul putred în cercurile înalte se vor lovi de astfel de demersuri. Esențială poate fi rigurozitatea cu care trebuie să lucreze, si mai ales, neîncrederea în propriile surse. Orice informație trebuie verificată de mai multe ori înainte de a fi considerată veridică.

Foarte interesantă atitudinea colegilor de breaslă în acest caz. Foarte des întâlnită în realitate, situația lui Blomkvist este una descurajantă. Mass-media este interesată de promovarea scandalului și denigrarea publicației de care aparținea această investigație, iar nu de aflarea adevărului. Lupta pentru concurență face victime chiar din rândul celor mai buni în domeniu. Și asta fără scrupule. Orice publicație caută să-ți facă un nume și prin denigrarea celorlalte publicații. Interesantă această atitudine într-o țară occidentală. Cel puțin în țară, jurnaliștii își strâng rândurile doar dacă se încearcă denigrarea presei, ca întreg. Dacă un mare pseudo-om de afaceri (adică interlop) atacă o publicație anume, celelalte n-ar trebui să fie preocupate excesiv de scandal, ci mai degrabă de dovedirea adevărului. Atât timp cât unul din rolurile jurnalistului în societate este cel de informare (corectă).

Partea bună e ca jurnalismul nu constă doar în anchetatori. Personajul Lisbeth Salander (Noomi Rapace) este cât se poate de realist. Presa se folosește de astfel de oameni pentru o mai bună informare cu privire la aspectele mai puțin dorite în a fi expuse publicului. La urma urmei, presa are și un alt rol, pe lângă cel de informare, și anume, cel de formare a opiniei publice. Informațiile de interes public nu sunt întotdeauna dezvăluite ca atare.

Motivația unui jurnalist nu ar trebui să fie determinată de problemele personale. Dacă Blomkvist ar fi cedat, după pronunțarea sentinței, și nu s-ar fi lăsat sedus de propunerea d-lui Vanger (Sven-Bertil Taube), ar fi murit, ca și jurnalist. Alternative întotdeauna există pentru un jurnalist, fiindcă ți le faci tu. Jurnalistul este cel care caută, nu așteaptă să vină informația la el, iar dacă totuși vine, cu atât mai bine. Se cere a se profita de oportunitate la maxim.

Nu toți jurnaliștii vor face muncă de birou, care are beneficiile sale, pentru amatori. Iar munca de teren cere mult mai multă implicare. Sau, mai degrabă spus, o altfel de implicare, alt mod de cheltuire a resurselor. Ca și om de valoare în domeniu, logica și ascuțimea simțurilor sunt esențiale pentru a ”simți” evenimentul/ informația. Unii nu sunt de acord cu ideea de ”intuiție”, sau, cu folosirea celor 5 simțuri în astfel de demersuri, dar, omul nu se poate nega pe sine de dragul unor ideologii, mai ales când e nevoie de un întreg arsenal pentru a sparge niște bariere.

La nivel de încredere, ”prietenii” se dovedesc, ceea ce e cam greu pentru un jurnalist care are veșnic tendința să scormonească unde altora nu face plăcere. În general, nu poți avea încredere în nimeni, mai ales, când ești în mijlocul unei anchete de gen. Sunt prea multe persoane care te vor mort sau scos pe tușă, iar în plus, renumele, mai degrabă s-ar putea să-ți creeze probleme decât să te ajute.

Pentru cei care vor ajunge să trăiască la un nivel înalt, calitatea de jurnalist, moartea (fizică) și un simț etic (care îi va opri de la altfel de morți) vor trebui să le fie parteneri imanenți/permanenți (?). Unul te scapă de celălalt, nu și viceversa. Cred că filmul este ideal pentru a surprinde individul, dar nu și pentru a crea o idee, generală măcar, despre presă, ca putere în stat. Rolul presei este mult mai accentuat în celelalte părți. Prima parte prezintă mai degrabă jurnalistul ca, individ în mediul său de activitate. Cu bune și rele, greșeli și ajutor, dead-end-uri și străluciri de moment.

Advertisements

1 Comment

Filed under film, Jurnalism

One response to “3 filme: 1.”Män som hatar kvinnor” sau “The Girl with the Dragon Tattoo”

  1. Pingback: Män som hatar kvinnor(Men Who Hate Women) | stereologabsurd

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s