3 filme: 3.Control (2007)

Control este un film care mi-a atras atenția din mai multe perspective. În primul rând prin regizor, Anton Corbijn, pe care îl știam ca fiind geniul creator al efectelor video din spatele celebrelor concerte Depeche Mode din ’93 și ’94. Ca și capodoperă regizorală, s-au scris multe în presă despre acest film. Pe de altă parte, o mică istorioară despre Joy Division era binevenită. Documentare și alte materiale au mai fost lansate, în trecut, despre trupă, dar nici un material în această manieră. Un alt aspect care m-a stârnit a fost rolul televiziunii în promovarea unei trupe. Despre aceasta aș dori să aștern cîteva rânduri.

La sfârșitul anilor ’70, începutul anilor ’80, exista, nu doar în Anglia, o întreagă rețea de televiziuni care promovau muzica rock de orice fel. Existau emisiuni special dedicate acestui fenomen, printre altele și ca urmare a succesului financiar și nu numai, pe care unii l-au avut promovând trupe gen Beatles, devenită un simbol pentru acele generații. Diverși producători s-au folosit din plin de trupe noi, prin promovare, pentru a-și face un nume. S-au folosit de radio și televiziune, le-au oferit contracte și studio-uri avantajoase.

Joy Division este doar un alt exemplu între atâtea altele. Showbiz-ul acesta era în plină floare, iar trupele de post-punk erau pe val, așa că mariajul celor două a fost unul rapid. În vremurile contemporane, cu toții suntem peste măsură de familiari cu fenomenul MTV, pe care mulți îl și detestăm. Uităm adesea că trupele noastre preferate din anii ’60 începând, au fost și ele promovate de ceea ce erau, la vremea respectivă, precursorii fenomenului MTV.

Cei drept, televiziunea și oamenii asociați ei promovau trupe underground, nu doar cele mainstream, iar spiritul acelor vremuri parcă era mai puțin comercial. Cei care se ocupau de promovarea acelei muzici o făceau și din plăcere pură, erau fani ai acelor trupe, frecventau cluburi specifice etc. Arta era recunoscută într-o formă mult mai aproape esență pură, lipsită bagajul inutil dat de termeni gen ”industrie muzicală”. Iar această artă era promovată de presă.

Simbioza dintre televiziune, cluburi, studio-uri și artiști era, am putea spune, ideală. Nu este cazul de față, dar un studiu serios asupra rolului presei în promovarea muzicii ar fi o muncă cel puțin interesantă. Jurnalismul profesionist nu este întotdeauna legat de ”ecran”. Adesea, televiziunea este infestată de oameni mediocri în domeniu, sau chiar de ne-experți, dacă-i putem numi astfel. Dar, în final, aceasta este ”flora și fauna” din televiziune. Pe mine, personal, m-au marcat puținele momente din filmul Control care tratau problema rolului presei în promovarea artistică.

Filmul în sine nu este doar o simplă dramă bine regizată. Dar modul în care Anton Corbijn a creat această capodoperă inspiră. Adoptând ideea de ”film noir”, combinată cu stilul atâtor videoclipuri celebre, rezultatul este deprimant, dar și dinamic, tragic pe alocuri, chiar fascinant. Un MUST SEE!

Advertisements

Leave a comment

Filed under film, Jurnalism, poezie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s