Jurnal de București 9: Jurnal 9: Hârtia

Altă descoperire de prin ruine….:

 

Disprețul indiscret al poetului lăsat rece

atinge culmi ale auto-distructivului la tinerețe.

Când vlaga celui tânăr arde precum gheața,

inima-i se vinde incognit, plăcerii și febleței.

 

Să lași o hârtie rușinoasă, undeva ascuns,

e să uiți cumva, de propria-ți inocență.

Căci știi că ai pierdut un război de veac.

Nici sfertul academic nu e pardonabil în esență.

 

Eternitatea logicii pierdute-n locuri scrise

moare la sfârșit de calendare vechi.

Tormentul creatorului de tragedii e eșecul,

eșecul de a fi, a ceea ce este spus în șoapte șterse.

 

Hârtia nu poate fi rescrisă din mizerie,

căci  afară, nimeni nu se obosește.

Cerul rău și trist nu se mai oglindește

chipului său îi piere farmecul vanitos în avariție.

Advertisements

Leave a comment

Filed under poezie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s