Monthly Archives: March 2011

Jurnal de București 11

Cu o oarecare atitudine de primăvară, prima zi de școală mă prinde în capătul celălalt al lumii în care mă târăsc. Facultățile sunt pline de studenți. Medicină, Drept, Geografie etc. Fast-food-urile cu renume, de asemenea. Problema e că nu recunosc nici un chip. Nu sunt colegii mei. Acasă mă așteaptă neființe, un orar cel puțin la fel de jegos ca semestrul trecut. Poate o conexiune de internet mai bună.

Oamenii mari nu au nevoie de București să se afirme, contrar simțămintelor mele actuale. Oraș mare, oameni mulți, de calitate sau de calitate îndoielnică, mai multe șanse de afirmare. Dar geniul nu are nevoie de șansă. El se ridică de la sine, în accese nu întotdeauna bine definite, atinge culmi, apoi se prăbușește. Ceilalți, de după geniu, pășesc în umbra sa și mor și ei. Sau…. cad.



Advertisements

Leave a comment

Filed under arta, cafenele, Jurnalism, lifeitslef, personal, socializare

un amic în franceză

Prietene, când mă uit în ochii tăi, te văd om. Disperat după ajutor. De parcă, eu, Christos, aș putea să te salvez pe tine. Ești ca și mine. Și dacă aș fi fost în El, ți-aș fi spus despre salvare. Și am fi găsit un țărm liber pentru amândoi. Să nu mai fim nimicuri. Acum, nu mă pot salva pe mine.

Așteaptă! Poate voi mai descoperi har. Și poate voi salva oameni.

Leave a comment

Filed under personal, pub, religie, socializare

Prieteniile sunt relaţii bazate pe interes

Există diverse opinii cu privire la ceea ce este, sau ar trebui să fie prietenia. Conform DEX-ului, un prieten este o „persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune”. Astfel relaţiile de prietenie se fundamentează pe câteva principii comune şi reciproce. Nu doar la nivel de definiţie, dar chiar şi din practică, prieteniile se dovedesc a fi relaţii de interes personal sau comun.

Un prim argument ar fi chiar începutul relaţiilor de prietenie. Cel mai adesea, într-un context dat, două persone tind spre o relaţie de prietenie, pornind de la un interes anume faţă de celălalt, sau de la o curiozitate oarecare. Chiar simpla nevoie de aţi satisface curiozitatea referitor la o persoană pe care tocmai ai observat-o poate fi numită interes, fiindcă te face pe tine beneficiarul unei împliniri elementare. Prea puţin vom întâlni persoane care să caute relaţii de prietenie fără un interes aparte, egoist, am putea spune, sau, într-o formă mai elevată, fără a-şi satisface eul. Nu spun că nu există oameni care să nu pot să-şi controleze egocentrismul şi să nu fie capabili de sentimente şi gesturi nobile, cu adevărat faţă de semeni. Este cel mai probabil ca şi astfel de modele demne de urmat să fie cât se poate de imperfecte în afecţiunea lor pentru alte persoane.

Dacă dragostea se bazează pe cunoaştere şi putem spune că nu poţi iubi necunoscutul, ci mai degrabă, ne legăm de puţinul pe care îl aflăm dintr-o primă impresie, referitor la un alt sine, noi nu suntem capabili să iubim şi să ne ataşăm afectiv decât în urma unui interes, fie el şi comun. Într-un caz concret, un bărbat s-ar simți atras, nu doar la nivel fizic, de o femeie având la bază o nevoie elementară de frumos. Pornind de la fizic, interpretat prin simțuri, orice bărbat dorește să cunoască și personalitatea acelei femei. Fără a ține cont de nevoile fiziologice neaparat, bărbatul ar fi capabil de simțăminte înalte față de acea femeie, la nivel psihic sau social, dar, și aceastea intră tot în categoria intereselor. Orice om are nevoie de a-și satisface tot felul de curiozități, indiferent de circumstanțe, care doar limitează sau direcționează prietenia.

Dificultățile în a accepta un astfel de punct de vedere apar atunci când luăm în considerare și principiile morale și sociale, care nu se limitează la materie. Ele sunt convenționale și acceptate ca atare, deși există păreri cum că unele principii rămân valabile și în lipsa oamenilor, fiind trascendentale. Dacă luăm Adevărul și realitatea ca fiind independente de oameni, ele rămân și în lipsa noastră. Astfel nu putem limita anumite principii pe care le regăsim în cadrul prieteniilor, la ceea ce simțim. Se spune că ”prietenul la nevoie se cunoaște”, adică, în circumstanțe dificile, un prieten adevărat nu te părăsește, ci oferă ajutor necondiționat. Nu se laudă cu fapta sa, nu caută aprecierea de mai târziu cum nici nu își formează o mentalitate de tipul ”mie ce-mi iese”, ci își exercită rolul de prieten având în minte un principiu al datoriei, mult mai înalt afecțiunilor. Dar, și în astfel de cazuri, există un tip de interese, chiar dacă nu sunt egoiste.

Astfel putem vorbi de interese fără conotații negative, interese de tip non-egoist. Persoane cu un cod etic elevat pot intra în relații de prietenie, în mod conștient și rațional, pe principiul de a nu-și impune personalitatea în detrimentul celeilalte persoane. Astfel putem vorbi despre prietenii bazate pe interes, unde interesul este reprezentat de promovarea virtuților, ca liant al prieteniei. Interesul nu este de tip egoist, dar tot interes se numește și stă la baza prieteniei. Virtuțile se consideră ca fiind superiore omului. Astfel, doi prieteni cu un înalt simț moral, ar renunța la prietenia dintre dânșii, de dragul respectării principiilor. Iar acest lucru ar dovedi, în multe cazuri, mai degrabă calitatea ridicată a prieteniei lor, dar și un oarecare interes, chiar dacă nu ar putea fi numit ca fiind personal.

În concluzie, putem afirma că orice prietenie are la bază un set de interese din partea celor implicați. Pe de o parte, natura umană, fiind egoistă în esență, oferă un suport real acestei teze. Omului îi este foarte greu să relaționeze în afara naturii sale imperfecte, ego-centrată. Astfel, interesele există în mod conștient sau inconștient, indiferent de virtuțile persoanelor andrenate în relații de prietenie. Pe de altă parte, chiar și virtuțile pot fi numite interese, atunci când, cel puțin una din persoanele implicate, în mod intenționat, urmărește menținerea lor în cadrul prieteniei. Deși astfel de interese nu sunt negative, ele confirmă principiul comform căruia: „prieteniile sunt relații bazate pe interese”.

1 Comment

Filed under filosofie, Jurnalism, lifeitslef, personal, socializare

promisiune

Aşa cum am promis, propun spre lectură următoarele:

1.    Chris Simion, Ce ne spunem când nu ne vorbim (29 de lei în Cărtureşti)

2.    A. Pleşu, Despre frumuseţea uitată a vieţii (35 de lei, tot în Cărtureşti)

Nu le-am citit dar ştiu că sunt bune. Cărţile.

1 Comment

Filed under carte

L’illusionniste

Un film care încântă prin însăşi simplitatea sa. Morala acestui film nu ar trebui privită ca ceva personal pentru spaţiul autohton, deşi asemănarea nu pare a fi doar întâmplătoare. E doar povestea unui om în vârstă care nu mai crede în valorile tinereţii. Lipsit de perspective, se agaţă cu disperare de compania unei adolescente. În fond, e povestea multor oamenicare vor să se ridice deasupra banalei condiţii umane. Un bătrân moare, o adolescentă devine materialistă, fiind lipsită de protecţie faţă de ispitele lumii urbane, un om sau doi se retrag din slujba numită viaţă, iar o altă adolescent priveşte cu poftă la ceea ce prima a devenit. E vorba de vise năruite, vise împlinite, sau vise în curs de…. una sau cealaltă. Vis de prinţesă, vis de clovn sau doar un vis de om.

Ladies and gents, the remarkable:

Leave a comment

Filed under film