Jurnal de București 11

Cu o oarecare atitudine de primăvară, prima zi de școală mă prinde în capătul celălalt al lumii în care mă târăsc. Facultățile sunt pline de studenți. Medicină, Drept, Geografie etc. Fast-food-urile cu renume, de asemenea. Problema e că nu recunosc nici un chip. Nu sunt colegii mei. Acasă mă așteaptă neființe, un orar cel puțin la fel de jegos ca semestrul trecut. Poate o conexiune de internet mai bună.

Oamenii mari nu au nevoie de București să se afirme, contrar simțămintelor mele actuale. Oraș mare, oameni mulți, de calitate sau de calitate îndoielnică, mai multe șanse de afirmare. Dar geniul nu are nevoie de șansă. El se ridică de la sine, în accese nu întotdeauna bine definite, atinge culmi, apoi se prăbușește. Ceilalți, de după geniu, pășesc în umbra sa și mor și ei. Sau…. cad.



Advertisements

Leave a comment

Filed under arta, cafenele, Jurnalism, lifeitslef, personal, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s