schimbarea la față a lui Cioran

Nu știu ce poate fi mai crud. Una din opțiuni e să-ți vezi propria ipocrizie. Odinioară acuzai româmul de pe stradă, astăzi, ești unul din ei. Culegi mure de pe lângă șosele și apoi le vinzi la piață, într-o italiană chioară. Cinci euro. Mănânci în stradă, nespălat, hainele-ți sunt murdare, de la lucru. Te schimbi în stradă și te speli pe picioare la fântâni.

Unii spun că Roma e distrusă de emigranți, care nu se pot adapta. Uităm de italienii mâncători de macaroane, de paria pe care-i știm de acasă, cei care ne strică nouă societatea. Ce e astăzi un model bun? Eu mi-am atins limitele. Fizic. Social. Nu cred în predestinare și limitări, și totuși. Voința m-a adus la graniță.

De ce mai trece viața pe lângă noi?

Advertisements

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s