Un sentiment nefericit

Cu o oarecare mândrie, mă laud că am cunoscut fenomenul Dubstep undeva prin 2007. Eram un admirator al DnB-ului la vremea aceea, când am descoperit că un gen, oarecum aferent, iese la suprafaţă (mainstream).

Amicul cu care făceam deplasări prin cluburi a rămas cu noul DnB la capitolul preferinţe. Eu am avut înclinaţii spre mai obscurul Dubstep. Ţin minte, căutasem artişti ai genului pe Internet. Wikipedia mi-a sugerat o listă cu vreo 15 nume notabile.

Acum totul a devenit un produs comercial. Dj-ii trec la sau de la Dubstep, muzicienii de Hip-Hop vor “wooblereală” în instrumentaţia lor etc. Mă bucur că nu am devenit purist al genului, cu tot cu noul sunet (2009-2010). Mă bucur că am crescut, descoperind acest gen, cu Skream şi Benga (pionier al genului devenit comercial tocmai fiindcă era deschis la minte, suficient cât să experimenteze în domeniu), Mala şi Coki, precum şi alţii.

Acum totul e wooblereală, jeg.

Şi mă bucur şi a treia oară, că nu sunt fan Skrillex şi Nero (rezultatul experimentului cu o orchestră simfonică pe BBC Radio 1 mi se pare a fi un eşec, o idee proastă), că nu înghit orice “simfonie” Dubstep, nici “drăcia pură”. Şi tot în culmea bucuriei, mă delectez cu faptul că încă pot gusta sublima (mult spus) alchimie de tip Digital Mystikz, Loefah şi Caspa. Dacă vreau comercial, iau o porţie sănătoasă de Rusko.

Acreala a crescut în urma unei experienţe negative la Felsziget, Tîrgu Mureş. Un anume Borgore, obsesiv într-ale pornografiei suficient cât să ignore muzica. Serios! Şi-a ales piesele în funcţie de text, probabil după criteriul misoginiei (bitches, bitches şi iar bitches) şi a altor perversiuni.

Cât despre dimensiunea socială, publicul însuma o hoardă de adolescenţi care îi cunoşteau versurile-playlist-ul. Uimirea extremă a fost dată de prostia cu care o domnişoară îl recita tocmai la Nympho. Mie mi-ar fi fost greu să cânt versuri care fac din mine un gunoi.

El spune: Borgore ruined Dubstep. Eu cred: Borgore & Real Dubstep ruined Borgore.

M-am scârbit nu doar moral de acest spectacol ieftin. Îmi dau seama că noi, generaţia iubitoare de Dubstep, ne consumăm inevitabil şi stupid, devenind precum cei pe care-i hulim: houseri, manelişti etc.

Advertisements

Leave a comment

Filed under muzica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s