Monthly Archives: December 2011

Spuse din popor. Dixit!

Categoria: Morții și răniții!

„A murit fiindcă a murit soția lui și de aceea a murit, findcă era trist că a murit”.

 

Morala: problema morții sună altfel atunci când cuvintele sunt rostite de un copil.

Advertisements

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef

O mai veche notiță

E una din acele zile în care destinul îmi face cu ochiul dis de dimineață, apoi mă scuipă. Ironie, sadism, o adevărată satiră.


După o alergătură absurdă prin centrul orașului, mă îndrept către o stație de troleu. Sunt tulburat. O femeie îmi râde în față de parcă mi-ar cunoaște inima. Râdea de nebună și de sărăcie, de fapt. O copilă, că nu-i mai pot numi adolescenți, nici măcar nu-mi zâmbește. Privirea ei naivă către bogațiile efemere din vitrine n-are de-a face cu sintagma „ochi dulci”. Pe o alee nepopulată dau de o croitorie pe stil vechi. Pe ușă, scrie: ”magazin închis temporar”. Probabil se va deschide când se va inventa/descoperi teleportarea în trecut.

Apoi ajung și prin Unirii. Bulevardul ce duce spre Casa Poporului nu pare atât de populat. Nu pentru dânșii a creat Ceaușescu acea operă de arhitectură? Adică, un întreg cartier direcționat către „Turnul Babel”. Ingrații! În fața Casei mă simt neputincios. Sunt mic și cunosc deja două limbi. Cum pot fi mai încâlcit?

Iar astăzi, după zile de odihnă, to nu sunt calm. Primesc un mesaj de „fost”: „Interesantă emisiunea despre alcool :)”. Mă întreb dacă este o greșeală. Sau o ironie? Un test, poate!? Ce emisiune? Ce alcool? Care eu? După insomnia de azi-noapte, cred că un somn indolent va risipi to acest hazard aruncat asupra mea.

Nebunilor, nu mai râdeți de mine că râdeți de voi!

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, satire, socializare

Despre adiosul catalan

Se întâmplă ca, uneori, să ne trezim spre seară cu un sentiment de gol în sine. Motivele sunt cunoscute de către ființele ce râd, prea bine. Nu este prima dată când mă trezesc dintr-o visare tipică unui individ pierdut în spațiul urban. Subculturile ne vorbesc de un punct de start comun. O geneză a ceea ce urma să vie. La urma urmei, oamenii se depărtează de acel punct, căutând, parcă blestemați, un paradis ce nu l-au avut, așa cum Mircea Eliade se cugeta.

Nu suntem decât ființe răsfirate. Interacțiunile noastre mă fac să cred că omul este primul lucru al lumii, încununarea de succes a unei gândiri perfecționiste. Cândva prieteniile se frâng, banii trec și rămân doar urme, memorii pe care nu le vom purta în totalitate cu noi. Unii cred că vom avea binecuvântarea de a uita răul de odinioară.

Mi-am pierdut identitatea națională în anii de căutare a unui sens social. Înaintea de descoperirea fețelor de carte, ba chiar înainte de obsesia numită site de socializare, la care am renunțat după un an (oficial nu simt nevoie să mă droghez cu albastru), am reușit să renunț la a mai dori o identitate națională. De fapt, nu am pierdut-o ci am dat-o la o parte. Nu mă mai reprezintă. Sunt un individ care dorește să trăiască universal. După un clasic al anilor 90, Wherever I may roam…

Am intrat în casa ce-mi va sluji pentru puțină vreme, doar ca să constat că e un gol imens în mijlocul ei. E sentimentul de discomfort creat de lipsa unui bun. Un bun ținut cu dificultate și, inevitabil, lăsat în voia soartei. Circumstanțele au fost complicate, ca mai toate exemplele de vieți din jurul nostru. Oamenii aleg și-și doresc un viitor. Unul nou, întotdeauna. Iar noi, rămânem răsfirați pe un pământ căruia nu-i pasă. Rămâne speranța unei reîntâlniri, cândva, cu bine. Pe mai departe, oamenilor, toate cele bune căci Iadul se trece la pas!

Rămas bun!

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, socializare

Spuse din popor. Dixit!

Categoria: Undeva sub poza mea, rațiunea nu servește la nimic!

 

“Marcel Pavel. Manelist împuțit. N-ai văzut ce dezacoarde bagă?”

Morala: dacă scuipi pe cineva, măcar scuipă frumos. Bagă-i o hârcă sănătoasă, dom’le!

 

Categoria: Loteria porno.

 

Bucureștiul e împânzit de magazine erotice. Vara chiar stau cu ușile deschise. Contemplarea unui astfel de temple mi-a adus un gând agramat: “Cel mai ieftini peniși.”

“Fotbalul și tenisul întărește… tenisul.” O lecție de viață pe care vreau să o uit.

 

Categoria: Piața e viața.

“Fac spume. Fă și tu!”

 

“-Bine că m-a adus creierii!

-Bine că te-adus p… mea” (?!, n.tr)

Leave a comment

Filed under lifeitslef, satire, socializare