O mai veche notiță

E una din acele zile în care destinul îmi face cu ochiul dis de dimineață, apoi mă scuipă. Ironie, sadism, o adevărată satiră.


După o alergătură absurdă prin centrul orașului, mă îndrept către o stație de troleu. Sunt tulburat. O femeie îmi râde în față de parcă mi-ar cunoaște inima. Râdea de nebună și de sărăcie, de fapt. O copilă, că nu-i mai pot numi adolescenți, nici măcar nu-mi zâmbește. Privirea ei naivă către bogațiile efemere din vitrine n-are de-a face cu sintagma „ochi dulci”. Pe o alee nepopulată dau de o croitorie pe stil vechi. Pe ușă, scrie: ”magazin închis temporar”. Probabil se va deschide când se va inventa/descoperi teleportarea în trecut.

Apoi ajung și prin Unirii. Bulevardul ce duce spre Casa Poporului nu pare atât de populat. Nu pentru dânșii a creat Ceaușescu acea operă de arhitectură? Adică, un întreg cartier direcționat către „Turnul Babel”. Ingrații! În fața Casei mă simt neputincios. Sunt mic și cunosc deja două limbi. Cum pot fi mai încâlcit?

Iar astăzi, după zile de odihnă, to nu sunt calm. Primesc un mesaj de „fost”: „Interesantă emisiunea despre alcool :)”. Mă întreb dacă este o greșeală. Sau o ironie? Un test, poate!? Ce emisiune? Ce alcool? Care eu? După insomnia de azi-noapte, cred că un somn indolent va risipi to acest hazard aruncat asupra mea.

Nebunilor, nu mai râdeți de mine că râdeți de voi!

Advertisements

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, satire, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s