Monthly Archives: January 2012

Despre cald, la rece!

De fapt eu stau la cald, în deplina comoditate a apartamentului pentru care plătesc chirie din banii altora. Totuși, aceștia au o opinie cu privire la starea mea. Fac o scurtă analiză și descopăr disensiuni. Mă întreb când vor ieși oamenii în stradă, să protesteze. Nu durează mult. Raed Arafat își dă demisia și cere să nu se facă prea mult scandal. Să nu cădem pradă manipulării unor grupuri politice. Românii ies în stradă. Sunt pensionari frustrați, tineri teribiliști și alți curioși.

Dau un telefon la București și aflu că Iliescu se răzbună pe Băsescu pentru atacurile lansate la adresa primului. Se pare că, Grigore Cărtianu ar fi lansat o carte despre pseudo-revoluția de la ’89, cu detalii pe care mulți le cunosc. E vorba despre crimele unora, printre care și cele ale celebrului dictator Ion Iliescu. O carte bună cere o altă carte bună despre eveniment, doar că, de data aceasta, pare să fie publicată la comandă. Publicată, iar nu scrisă, la comandă. Fiindcă adevărurile respective sunt veritabile. Căutați pe internet despre autor și cărțile în cauză. Par a fi interesante ca și cunoaștere a fenomenului.

Vulpea bătrână dă dovadă de incredibilă dexteritate de manipulare în masă, tocmai cum a făcut-o în ’89. Protestele încep cu niște lupte crâncene. Victime: un semn de circulație. Eu mă întreb: nu cumva, cineva încearcă ceva? Ba da. Opoziția se răzbună și încearcă lovitura de grație. În prezent, ascult cu indignare, discursul de imbecil al lui Antonescu. El, om pașnic, invită membrii de partid să iasă „pașnic” în stradă și să participe la „protestul public” (violent, n.tr.). Nu cumva e manipulare, ceea ce spune dânsul, nu de alta, dar nu are logică? Seamănă cu invitația unui președinte a unui grup de mineri, la București.

Altă manipulare: de ce e timidă, Timișoara? Data trecută ne-au scos din comunism (Bucureștiul ne-a băgat în neo-comunism, mai apoi, n.tr.) iar acum abia se strâng. Arădean mândru, trebuie să recunosc meritul Timișorii. Mi se spune că bucureștenii sunt puțin naivi, ies repede în stradă, dacă e cine să-i instige. Și este cine. Vandalii dau foc la coșuri de gunoi. Arde un chioșc de ziare. Se anunță (e)migrarea unui grup de protestatari către Universitate, în București, care să lupte împotriva… huliganilor. Nu cumva Iliescu avea o jenă cu oameni de gen? Un protestatar este incendiat. Singurii care aruncă cu cocktail-uri molotov sunt… protestatarii. Întrebare: Nu sună cunoscut toate aceste expresii?

Îmi sun părinții. Ei știu că au fost mințiți prima dată și știu că istoria se repetă fiindcă suntem repetenți. Iar repetenții sunt obligați să suporte consecințele acelorași greșeli. Sunt ușor confuz. La televizor văd aceleași imagini ca și cele din ’89. Străzi și clădiri sparte. Și nu sunt minerii chemați de Iliescu să sperie Opoziția. Asist la aceleași metode de manipulare aplicate prin televiziune ca și în cazul „primăverii arabe”. Gaddafi a trăit nefasta experiență pe pielea sa. Nu vă aduceți aminte de reporterii BBC care anunțau că insurgenții, împreună cu armatele de ocupație, luptă împotriva rebelilor lui Gaddafi (?! n.tr). Adică, pentru prostul din mine, dușmanii nu erau chiar armatele de ocupație? Nu? Mmm? Nu.

Ce mă roade pe mine cu adevărat? Ca și student la jurnalism, mă doare creionarea unui complot și prostia umană. Atâtea erori de exprimare, atâtea greșeli în transmiterea informațiilor. Se anunță consecințe înainte să aibă loc. Adică, Dumnezeule, după primele ciocniri, singurele victime erau un polițist și un semn de circulație?! Și era grav. Tot grav era și când s-a ajuns la 4 victime. Îmi plac comentariile la evenimente. Mai nou, se spune pe față că totul e o mișcare politică. Că, de fapt, protestatarii violenți sunt niște huligani, galeriile echipelor de fotbal. Bună dimineața! Băsescu se ascunde. Antonescu știe că e la schi. Ar fi mers și el dar nu s-a putut trezi. Mă bucur că nimeni nu mai spune că protestele sunt democratice. Și boxele mele sunt, după o astfel de gândire post-modernistă, adică lipsită de orice logică și valoare.

Protestul meu va fi că îmi voi căuta un Stat care să îmi apere interesele, iar eu să-mi plătesc dările. Nu să mă întoarcă pe degete (răul mic), nici să mă fure, mintă, ucidă (răul mare). Că dintre două rele nu trebuie să aleg pe cel mai mic, după vorba unui pastor baptist arădean, fost primar din partea PSD. Dintre două rele, cred că trebuie să-l întreb pe Dumnezeu unde e binele. Iar binele meu e să stau acasă, să-i urăsc pe Băsescu dar și pe Iliescu după principiul meu mult iubit, principiul „judecă cu aceeași măsură”. Când va pricepe țara asta că dintre doi neo-comuniști, nici cel mic, nici cel mare, nu sunt buni? Atunci nu vom mai plăti pentru ceea ce am spart.

„Părerea mea!”

ps: o doamnă îmi sună sursa și o îndeamnă să iasă în stradă. E aceeași femeie care a făcut asta în ’89. De atunci a început să tragă multe foloase. În 2012, face același lucru. Ce bine merge mașinăria politică!

Advertisements

2 Comments

Filed under politic