Delicii și alte alei încăpățânate

Deliciul de a fi prezent într-o pată de culoare verde poate deveni amar. Incapacitatea fizică de a te mai bucura de viață devine un fel de nes. Ea păstrează gustul amărui, dar nu e cafea. E doar un subtitut, uneori plăcut.

Nespresso

Nu mă pot bucura de soare, căci devine un iad. Pare a fi ceva rău de care ai, oarecum, nevoie. Nevoia de spliff. Răcoarea, în schimb, e răul din oase. Totul e o temniță pentru păsări, odinioară libere.

Am un tip de personalitate ce seamănă cu o luptă oarbă. Sunt un soi de parc, cu iarbă și alei de asfalt care se luptă pentru dominație. Iar atunci când voința și iscusința umană ar trebui să decidă finalul aspect, hazardul răzbate.

Advertisements

Leave a comment

Filed under ads, filosofie, personal

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s