Bestiar

Ograda numită fost-paradis-terestru de către tot soiul de medici și alți oameni de vază nu se mai poate numi Dacia. Cu tot cu prelegeri și argument științifice. E cazul – dacă tot am renunțat la a mai crede în adunări de doi sau trei în Numele Lui – să renunțăm și la credința în științe. Pe același motiv pentru care oamenii care-și au capul în alte părți și părțile la nelalocul lor nu sunt de încredere.

Astfel, SubCarpații sunt un grup, nu o masă. Tot astfel, umbra nu mai e naturală, iar ochiul, al treilea, e masonic întotdeauna. „Te privește, mutherfucker!”. M-a privit și pe mine, din momentul când am devenit tată. Am crescut și copiii altora. Îi cresc și pe ceilalți, care cresc oricum. Și nici măcar nu sunt tată, în deplinătatea cuvântului. Doar neamurile fără minte văd lucruri care nu sunt.

Tot astfel, mi-a sărit în ochi, unul din cei 33, 27 de arătări care nu sunt. Exact numerele pe care le aveam în minte când am pierdut la pariuri. Basiliscul e tipul de monstru hidos, care se târâie falnic pe mijlocul pavat al cetății. Și nu e precum alți Șerpi. Mișcările lui sunt diferite (pshhh, vorba unei gagici). Genul acela de mișcări. Încăpățânarea cu care se lipește de mahala e identică cu lipeala de tine, când stai lângă, în tren. Stai, frate, c-am hațipit. Hațipește în continuare. Se lipesc des și de Șerpii cu creastă sau fără creastă. Aceștia au o calviție demnă de învățații antici, care nu au fost la școală. Aceștia se adună în grupuri răsfrânte pe orice fel de centru.

Himera e altă lăcustă cu apariții dese. E o capră care te fură cu ochi fără nimic profund. Se poartă scurtă și indiferentă. Nu are altă preocupare decât stabilirea unui perimetru precis pentru coama de leu. Leucococra are de toate. Și le vinde la gramaj, din care își rupe pentru sine. De obicei stă sub pietre. Manticora e disperata care nu știe nimic, dar aleargă întruna. De la unul la doiul, la treiul, și tot așa. Balaurul cel mare e falnic, după cum o sugerează și numele. Știm că a slăbit, că e la al treilea-patrulea mileniu de domnie și că a mai făcut un sens giratoriu, oriunde. Iei drumul cel mai bun din cetate la picior și sigur ajungi la grajdurile cu armăsari de clase finale pe care le deține. Sau nu.

Acefalii sunt doar un comitet care se opune, cum e în toată țara, fără… cap. Astomorii sunt cei cu spor în munca pe care o fac și cu o rușine pe măsură. Ei se hrănesc, după cum spune și Bestiarul, cu mirosuri. Poncii sunt acele haimanale care-și pierd nasturii de la cămăși. E un sa-ți fie cald și alta să ai o… un mădular pe piept. De obicei umblă prin zonele de junglă de bar și birt. Phiții sunt acele creature, adesea întunecate, cu gât lung și brațe ca niște fierăstraie. Un fel de gabori vigilenți, care nu răspund la apeluri de genul: ”Un minor a fost bătut de gardienii de pe ștrand”. Episod trecut repede în uitare. Trăiască miliția! Sub orice formă. Pricepuți când fac inspecții în parc (A-D) și când scot oamenii de pe arene (bgs). Atât.

Pigmeii sunt simpatici. Îi vezi la colțuri, după blocurile gri și cele lila sau verde brotăcel. Și se bat pe țipete cu cei mai cocostârci decât ei. Stau prin zona Sciapozilor, veșnicii leneși care țopăie fără sens. Trăiesc din asta, căci unicul picior și mare nu are gramatică ci doar botox și silicon. Cât să de bine pe sticlă. Și trăiesc bine deși, uneori, au părere politică. Sau despre sex, deși la ei (ele) totul e pe bani. Impresionează orice filosof pierdut prin pustiu, pe unde-aleargă. Dar Inorogul e splendoare, tot. Sau, mă rog, atât cât este. Dincolo de aparențe, seamănă cu un rinocer, după cum descoperise și Marco Polo. Și e cam urâțel. Se credea că poate fi fermecat cu o fecioară. Ceea ce e dificil, deci, mai degrabă agitat cu una. Sau două. Să facă măcar 2/3 din vârsta sa reală. Frate cu Inorogul îl avem pe Unicorn, cu mii de adepți pe plaiuri. Mult mai realist decât un zeu abstract.

Despre giganți, toate cele bune. Ei sunt cei mai mici dintre toți și se găsesc rar. De obicei stau sub umbra regelui Ponton, în culcușul lor de Phoenix. Căpcăunii sunt cu totul altă rasă. Ei nu au altă preocupare decât să latre. Măcar de ar lătra la ei înșiși. Lumea ar fi plină de înțelepți. S-ar putea vorbi și de Ciclopi și Blemi, dar lumea a orbit, și fără un ochi, și cu ochii pe piept. Panotii sunt oameni de vază, de aceea nu aud. E prea mult vântu pe unde stau. Ar putea să-și ia zborul precum Dumbo, dar nu prea e cazul. Penal vorbind. Faunii și ceilalți nu mai au loc pe aici, cu toate că nu trăiesc prea mult. Sistemul medical le permite un lucru cert, o moarte sigură. Evitați spitalele!

Apropo, Muse chiar s-au apucat de Dubstep.

Muse

Advertisements

Leave a comment

Filed under minte, psy, satire, scriituri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s