Lumea bună a filmului inspirat de viață

Mi-a luat mai puțin de 8 minute de vizionat filmul Beasts of the Southern Wild ca să mă opresc și să aștern câteva gânduri. Dincolo de mersul și finalul povestirii, îmi vin în minte trăiri pe care nimeni nu le poate vedea. O simplă istorisire poate fi privită dintr-un anumit unghi, dar nu cel al regizorului. Unii vor vedea cu ochii minții ceea ce am trăit și am învățat.

Filmele bune, indiferent de zona din care-și trage economiile, sunt filme care te inspiră. Ele îți intră în subconștient și te deformează, te transformă. Devii ideea unui scenarist sau regizor, devii ideea transmisă de un actor. Sunt filmele care contează, care te întristează, care te amuză, la fel cum fac oamenii cei mai buni de lângă tine. Finalul vine ca o moarte, uneori se termină, alteori se trece la o altă stare.

Lucrurile care instigă spiritul la meditație, lucrurile care nu se vând ieftin prin artificii bătătoare la ochi sunt acelea care rămân cu tărie. Sau nu, cum tot așa sunt o grămadă de oameni care nu vor ieși dintr-o sărăcie cruntă. Starea lor se propagă tot restul vieții lor și rămân plini de vină ca un film românesc. Drama socială a semenului de rând este realitate imanentă. Și adesea trăim cu frica acestei teribile apropieri.

Frica de pierdere, frica de neant, frica de tot, frica de bine etc.

Îmi vin în minte tone de gânduri. Mă gândesc la comicul tânărului schizofrenic la beție, care se certa cu propria mână să dea apă companiei sale. El nu vorbea nici cu el și nici cu sine, ci cu imaginea mintală a celui de lângă dânsul. Scenariu de scurt-metraj cu dilentanți care-și pierd mințile pentru 10 lei.

Ador filmele cu scenariu post-apocaliptic. Acolo mă regăsesc, în toată ruina viitorului umanist, eronat gândit fără principii de viață. Aș trăi o nuntă mută doar ca să am super puteri ca în filmele super-proaste.

Dar o imagine a realității ultime, sub forma cea mai cruntă mă instigă. Nu vizionezi un film, ci trăiești o dramă umană. Devii actor atunci când un regizor îți așează ochii săi în mintea ta.

Calitatea umană a empatiei, neegalată de animal, este pusă în funcțiune la nivel ce tinde spre un maximum de efort. Nu ai cum să nu fii mișcat, deși, adesea, uităm că noi suntem mișcați de o forțe ce nu ne sunt sclave. Chiar dacă noi mișcăm ceva, e mai degrabă ambiția și deșertăciunile aferente, ce motivează schimbarea lumii exterioare.

Mania de a te pune cu gâtul în ștreang depășește ușuratica observație socială. Analiza a ceea ce este dincolo de aparent este un dar pe care mulți nu îl au. Tragedia lor începe odată cu fisurarea unui sistem clădit anume să reziste la influențe negative.

Dar nouă, oamenilor, ne place să dramatizăm totul, să devenim victime ale propriilor minciuni și să deformăm realitatea. De aceea suntem oameni cu caracter josnic și facem filme proaste. De aceea sclipirea de geniu nu e observată de mai nimeni.

De aceea ne complicaăm existența și nu privim lucrurile în mod simplu. De aceea pierdem ce avem și trăim cu o teamă constantă de aceasta, ca apoi să ne aruncăm sinucigaș înainte.

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, arta, film, filosofie, lifeitslef, minte, personal

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s