Revalorizarea lumii

Fapt divers. Mă bărbieream.

Fapt: mă gândeam. Pe sine.

Ne plângem de milă ca lumea se devalorizează. Vechile valori se pierd în procesul distructiv al creației unui viitor mai bun. E adevărat, din cenușă se (re)nasc cele mai mari bunuri, valori, lucruri. Dar viitorul e pe moarte din fașă. Iar românul resimte din plin acest proces.

Sacrificăm ca să trăim mai bine, dar nu beneficiem de nici un confort. Occidentalii trag tare pentru o carieră și câștigă bine. Se bucură de efortul depus. Românul se zbate pentru un ban în plus dar nu suportă consecințele unui nivel de trai mai ridicat. De aceea tranziția în România e sumbră. Mergem de la rău la bine, dar nu avem parte de rodul muncii noastre.

Lăsând politicile, dar nu și socialul, la o parte, mă gândeam că mai sunt și lucruri bune. Odinioară, dacă cereai o sumă de bani, trebuia să te vinzi. Pe tine. Un obicei prost devenea meserie. Se spune că a fost prima din lume dar îmi permit să cred că este doar un alt mit tembel. Dacă vinzi gogoșari la piață, o faci ca pe un obicei. Câștigi un ban în plus. Acum e meserie. Ești piețar, știi tot ce se mișcă/aude în zonă. Și vinzi gogoșari legal(i). De fapt, lucrurile nu evoluează ci merg în toate direcțiile. Ne împrăștiem, vezi cazul universului.

Un fel de prostituție e și cu cerutul de țigări și cheta pentru bere sau substanțe ( =)) ). Te milogești ca o slugă pentru o țigară în fața unui necunoscut. Nație de masochiști, fiindcă tot cresc accizele pentru tutun și alcool. Ploticienii. N-ai bani de un pachet, dar faci o juma’ cu fratele meleu.

Dacă un obicei (prost) a devenit o meserie (indecentă), iată cum un alt obicei – manifestat după aceleași principii – devine o artă. E arta de a seduce, sau de a minți, sau de manipulare, sau de cerși mila cuiva. Un moșneag mi-a spus, la a doua țigaretă cerută, „vezi să nu-ți faci un obicei din asta!”. Ideea era că voi ajunge un ratat. „Dacă ajungi să rămâi fără țigări în viață… ”. Devin un boschetar și nu cred că de lux. Vorbim de un om care stă la bar, fumează și bea. Asta e viața lui.

Problema cerutului de bani, alcool și țigări e că ești văzut ca o marfă, nu ca fiind marfă. Mai ales pentru fete. Nu înțeleg că ești tras pe sfoară și nu primești decât niște zâmbete de recunoștiință. Vorbim de oameni care nu cunosc bonomia. N-ai fi tras pe sfoară dacă înțelegi și n-ai pretenții. Pici de prost dacă te gândești la profit. Și cât de ușor te lipești de careva pentru o bere!

Cred că putem vorbi de o revalorizare, nicidecum de o devalorizare. La urma urmei nu ești o curvă fiindcă te descurci. Nu întotdeauna te vinzi pe tine și, dacă ai tact și noblețe, chiar, nu vinzi nimic nici din omul dinlăuntru. Rămâi un om cu demnitate. Strada te învață.

Advertisements

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, minte, pub, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s