Viața cu Papi-on

E o viață la 4 ace. De gămălie și ele. Așezate, cu artă, pe străzi de arte.

Arta e ca o privire aruncată asupra unui braț de samoan. Cu desene, cu abstracțiuni, cu mister.

Tot ca privirile, de Mister, sunt și cei doi vârstnici, angrenați în discuții cu tâlc. Unul ascultă, completează și admiră. Celălalt e hotărât, în preferințe, norme și cultură. De orice fel.

Admirația e a câinelui, Athos. E pui. „Ca și stăpânul”. Tot de admirație sunt cei doi-trei străini singuratici la două-trei mese.

Tot la mese sunt și roșcatele. Amuzate, amuzante – probabil – și drăguțe.

Drăguț e și pseudo-cuplul al cărui Mister, amuzat, la masă – cu admirație în privire – soarbe arta de pe brațul meu.

Eu… stau la masă. Am un braț artistic, celălalt, în lucru. Sorb o bere bună ca o roșcată. Pe Stella. Sau din ea. Nu admir câinele, dar mă amuză. E drăguț. În schimb, observ. Privesc. Cât despre mine, eu… rămân un mister.

Advertisements

Leave a comment

Filed under arta, cafenele, filosofie, lifeitslef, personal, scriituri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s