Monthly Archives: March 2013

Nu dau cerul pe pământ

În sensul că nu dau “cerul” de pe pământ. De obicei, îl pierd. E ca o ceață ce se risipește odată cu apariția soarelui.

Dar, mă rog, ăștia scumpesc și berea. Parcă m-aș muta în cer. Pe bune!

Leave a comment

Filed under cafenele, filosofie, lifeitslef, personal, pub-uri, satire

De ce Dumnezeu e perfect?

Fiindcă sunt unele lucruri pe care nu le împarți cu nimeni. Sunt gelos cu unghiera, căștile, prosoapele (relativ), Stella (Artois) și alte lucruri pe care nu le împarți cu nimeni. Și sunt gelos cu iubita, din categoria ființe, nu lucruri (obiecte). Și nici pe mine nu mă împart când am iubită.

Fiindcă El se împarte cu oricine e sfânt (făcut), oricine crede. Iar eu, Îl împart de asemenea cu oricine <crede>. Dar nu cu orice alt dumnezeu, altfel mi se iau/dau aripile.

1 Comment

Filed under filosofie, lifeitslef, minte, personal, religie

Dacă peștii ar fuma…

Nu sunt sigur că ar face cancer la branhii.

De altfel, și săruturile prelungite te pot lăsa fără suflare. Și dacă îți pui branhii. Nu că nu ar putea respira doar pe nas…

 

Dacă peștii ar fuma, nu și-ar mai bate „angajatele”. “N-ar mai bombarda și masacra”.

 

Probabil mintea mea ar înnota prin nori, iar nu prin ape. Și n-ar mai întreba – ca un pixie – unde-ți sunt <mințile>.

Echilibru. Ca o țigară așezată bine, într-o scrumieră, într-un local clasic din Timișoara.

 

Acum, sincer vorbind, carnea de pește nu ar mai fi atât de sănătoasă, ca și apele, de altfel. Baliverne.

 

E ora 11:08 și nici măcar nu sunt beat. Vorbesc nimicuri. Mai bine vorbesc ca peștii. Astăzi nu se întâmplă lucruri demne de consemnat.

Leave a comment

Filed under absurde

“Poliția-i cu noi!”

Expresie veche, de pe vremea când eram decât un copil. Lipsită de sens, parcă, mai mult ca niciodată.

O auzeam des când mergeam cu mașina, cu tatăl meu. Acum toți se ****/***/**** pe gardă.

Stau, ieri seară, la semafor, la Podgoria. Mergeam spre Micălaca. Se face verde. Dinspre centru, vine un bolid cu doi mafioți în față. Semnalizează dreapta, încetinește puțin, cât să ia virajul cu scrâșniri de cauciuc. Apoi accelerează. În curbă.

Trece la limită, fără să se chinuie să ocolească pietonii în mers. Aproape că ne lovește. Unii ridică mâinile, alții se uită urât, alții înjură.

Dintre toți, unul strigă la cei doi politiști rutieri să-l oprească. Cei doi stăteau la câteva zeci de metri de trecere. Se dau la o parte. Bolid nici nu se chinuie să-i ocolească.

Mafioții erau grăbiți, poliția era ocupată cu centurile altora.

De unde vine vorba: “Muie, garda!” !?

Leave a comment

Filed under absurde, filosofie, lifeitslef, satire