Monthly Archives: May 2013

Râsul îngr(o)așă

Mă grăbesc de la gară la facultate. Trec printr-un parc Central, idiot, în sine. Tipul de oameni care mișună pe-acolo nu mă încântă. Respir și îndur cu stoicism. Cred !?

Trec pe lângă șahiști. Eu sunt prea tembel pentru astfel de demersuri. Mă duc cu capul plecat și căștile în ureche. Fără să-mi fie pohui, că nu-s de vânzare.

Prin liniște răzbate un sunet crunt. Un fel de bișnițar, cu chef de caterincă, râdea în gura mea. Genul de râs care deranjează prin volumul de decibeli, tonalitate și orice altceva. Genul de râs care cere atenție. Nu sunt impresionat. Plăcut.

E genul de om în treling, cu pantofi în picioare. Gen detestabil. Îmi aduc aminte de vremurile mele mai monahist-catolice. Disprețuiam râsul. Cică deformează chipul. Până am citit Numele trandafirului. Mi-am spus că nu pot deveni un bătrân ciufut.

Ajung la facultate. Obicei prost: țigară în curte și cafea de la tonomat. Ieftin și mai bună. Stau singur și meditez. De fapt, pierd vremea și mă gândesc la casă. Apare un grup de studenți, se pun în spatele meu, în colțul curții. Eu stau în centru. De obicei stau în centru. Știu, sunt arogant ți blasfemic!

Apare și o studentă. Era la tonomatul de cafea, pe hol. Se pun la discuții și încep să glumească și să râdă. După primul ei râs, am tras concluzia că restul glumesc doar ca să o audă pe ea. Genul de râs de care râzi. Ușor enervant. Din ce în ce mai enervant. Teribil. Nu suport fericirea altora.

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, filosofie, lifeitslef, personal, satire, scriituri, socializare

Alergie la umor violent

O cheamă Geta, are 55 de ani, din Prahova, de loc.

 

Iau conserva de la ora 20:20. Urăsc tot mai mult C.F.R.-ul pentru țepele luate. Mă simt mai bine când merg cu nașul și consider că mi-am scos minusurile făcute cu alte ocazii.

Mă așez lângă ușă, scaunul de la geam. În fața mea unu’ cu una, mai în vârstă, de fel. Lângă mine, un domn comun, după figură.

Apare și bufonul cursei. Stă în picioare lângă cei din fața mea. Urlă ca o dementă, face show. Nu vreau dușmani în Băile Călacea.

 

“Durata și scopul vizitei! Ce? Te bat pe buzunare. Vrei să ne batem?” O suna-se un hater.

 

“Ce fac? Mă duc pe Calea Aradului, la produs. Ce, crezi că eu am păzit băncile în școală?” Mai târziu aflu că își bătea colegii, deci presupun că expresia înseamnă ca nu era cuminte și silitoare.

 

De fapt, e mică, grasă, cu ceva dinți lipsă în gură, cu părul de un șaten spre blond, vopsit cocalarește. Scurt.

 

“Vrei să ne tragem? Hai să ne tragem! Ne tragem în bărci”. Mai târziu aflu că expresia e legată de bătaie.

 

“***** ****** penal și internațional”. Dume noi.

 

Evident aflu toate detaliile amintite din vorbe, fără să scot un sunet. Cealaltă jumătate de conserva e uimită de debitul verbal și agresivitatea manifestate. Doar partea din spate înțelege spectacolul și râde. Îl amenință pe unu’. Povestește câți bocteri o bătut. Și câți dușmani are în Călacea. Eu nu mai înțeleg nimic. Mă grăbeam acasă, la iubită – e mult mai multă liniște – pe care o iubesc.

Leave a comment

Filed under absurde, filosofie, lifeitslef, satire, socializare

Sfaturi de la un om nebun

“Bat-o vine ei de țigară. Lasă-te de ea.”

 

Trăiesc într-o Românie la podea. Ne place pământul. Tocmai de aceea stau… în față la poze. E treia oară când iubita își face poze pentru diplomă. Fiindcă funcționari incompetenți și cadre didactice nu specifică niște detalii pe care ar trebui să le știm.

Mă gândesc și la formularele pe care le primim la sfârșit de an, cu prestația cadrelor universitare, secretariat și profesori. Și îmi aduc aminte de gluma cu programul de gravide. Două ore pentru studenți, 3 secretare și un secretar.

Aștept 10 minute pentru poze. Trag din țigaretă și mai schimb o vorbă. Apare un individ pe bicicletă. Mă vede, mă ceartă.

 

“Auzi? Mie mi-o plăcut două lucruri: țigara și puța!”

 

Faină treabă!

 

“Da’ m-am lăsat de amândouă”.

 

Avea o vârstă.

Aflu că avea 35 de ani pe taxi în New York. Mă întreb ce caută în Arad, într-o curte interioară aproape de McDonalds. Orice arădean ar trebui să știe deja la ce studio foto eram.

Îmi povestește cum a fumat ani în șir. Avea aer condiționat pe mașină controlat de către client. A răcit într-o vară călduroasă. A scuipat flegmă cu sânge și a început să plângă.

Sunt curios cum a renunțat la celălalt lucru. Sau nu! Nu cred că vreau să știu.

 

Îmi dă lecții de medicină. Fumatul îngroașă sângele și rămâi impotent. Să întreb medici. Eu vreau să-l întreb dacă știe că mulți medici se apucă de fumat în facultate. Renunț.

 

Apoi îmi dă un sfat:

“Auzi? Decât o sticlă de cola, mai bine un pahar de vin alb. Știi cum merge la puță?”

“Uită-te la mine, tu, nu ea! Las-o pe ea. Ascultă-mă! Tu trebuie să știi, nu ea. Așa bine merge un pahar de vin alb la puță!”

“Ascultă sfatul unui om nebun!”

 

Într-un final, pleacă. Liniște.

Schimb două vorbe cu iubita. Aș fuma o țigară. Ne ridicat și scoatem pozele.

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, minte, personal, satire, scriituri, socializare