Râsul îngr(o)așă

Mă grăbesc de la gară la facultate. Trec printr-un parc Central, idiot, în sine. Tipul de oameni care mișună pe-acolo nu mă încântă. Respir și îndur cu stoicism. Cred !?

Trec pe lângă șahiști. Eu sunt prea tembel pentru astfel de demersuri. Mă duc cu capul plecat și căștile în ureche. Fără să-mi fie pohui, că nu-s de vânzare.

Prin liniște răzbate un sunet crunt. Un fel de bișnițar, cu chef de caterincă, râdea în gura mea. Genul de râs care deranjează prin volumul de decibeli, tonalitate și orice altceva. Genul de râs care cere atenție. Nu sunt impresionat. Plăcut.

E genul de om în treling, cu pantofi în picioare. Gen detestabil. Îmi aduc aminte de vremurile mele mai monahist-catolice. Disprețuiam râsul. Cică deformează chipul. Până am citit Numele trandafirului. Mi-am spus că nu pot deveni un bătrân ciufut.

Ajung la facultate. Obicei prost: țigară în curte și cafea de la tonomat. Ieftin și mai bună. Stau singur și meditez. De fapt, pierd vremea și mă gândesc la casă. Apare un grup de studenți, se pun în spatele meu, în colțul curții. Eu stau în centru. De obicei stau în centru. Știu, sunt arogant ți blasfemic!

Apare și o studentă. Era la tonomatul de cafea, pe hol. Se pun la discuții și încep să glumească și să râdă. După primul ei râs, am tras concluzia că restul glumesc doar ca să o audă pe ea. Genul de râs de care râzi. Ușor enervant. Din ce în ce mai enervant. Teribil. Nu suport fericirea altora.

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, filosofie, lifeitslef, personal, satire, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s