Monthly Archives: June 2013

Să nu fim o nație de veșnic plagiatori

Ca un infidel cititor de presă online, aud vorbe de pe Facebook. Toată lumea o ceartă pe pseudo-domnișoara Stan. Alexandra, pre numele ei. Îmi aduce aminte de o fostă. În fine. Caractere.

Ajung cu botu’ntr-un articol. Îl citesc cu satisfacția cu care Diavolul se freacă pe mâini când a mai făcut ceva evil. Parcă am mai auzit undeva povești de genul acesta.

Desigur! Incă o dată proastele exemple de artiști ai muzicii românești copiază. Nu știu dacă am dreptul să o fac, dar nu am nici un motiv să cred că Alexandra Stan chiar a luat bătaie. La modul grav, de spitalizare!

Următorul articol cred că este relevant:

 

http://www.realitatea.net/alexandra-stan_1206314.html

 

Conform declarației Șefului Serviciului Rutier, starea ei nu ar fi fost mult mai gravă decât a lui. Amândoi, victimă și agresor, pseudo-muzician și manager, iubită și iubit – spun alte publicații – s-au zgâriat pe față ca pisicile.

Nu vorbesc de calitatea articolului. Titlul și textul sugerează brutalitate, pe când aceeași declarație, anterior menționată, susține altceva.

Mă rog!

Pe mine mă intrigă declarații de tipul: „Vreau să ştie toţi fanii mei că nu am ajuns la concert din cauza lui Marcel Prodan”. Eu văd multă prostie, lipsă de educație, alea, alea. Penibil.

 

Nu vi se pare că scandalul e o copie a celor din Vest? Cine se aștepta ca această Ri-ană a Carpaților să fie bătută brutal?

Mie îmi miroase a publicitate și mulți bani.

 

Eu mă bat săptămânal cu iubita mea, în public, și nu primim nimic.

 

Leave a comment

Filed under events, filosofie, ne-arta, satire, scriituri

Plata pentru un dram de fericire

Nu se face la noi în țară. Din câte am înțeles se face undeva prin Vest, unde se decide soarta monedelor. Încă aștept o revoltă a maselor de genul celor turcești, mai ales că noi avem motive vechi. Mai ieri scriam un referat despre căderea U.R.S.S. E puțin trist că noi am fost printre ultimii dintre cei curajoși. Și la cum au evoluat lucruri, se pare, cei mai fraieri dintre revoltați. Parcă și cei care s-au revoltat după noi au fost mai tupeiști.

Fac drumuri dese Arad-Timișoara și retur. Am timp să mă gândesc la viață. La noi, la ei, la cum să devii ceva.

Întotdeauna am avut probleme cu încăltămintea. Mama mi-a spus că are un verișor nebun (pentru arădeni, e unul din personajele care protesta acum câțiva ani, în fața primăriei, pentru schimbarea denumirii țării în Dacia). Spunea că se uită întotdeauna la pantofi pentru a judeca un om. Încă de atunci eu umblu cu copitele rupte și murdare.

Mă revoltă starea C.F.R.-ului. Mă uit la pantofii nașului. Erau învechiți. Pantalonii și cămașa erau curate și noi, relativ. Era călduț afară, deci era cu gulerul desfăcut, cu pieptul la vedere.

Deși purta un lanț de câine mare și agresiv la gât, de aur, părea de treabă.

Mă bate gândul să fac o analogie. Așa e și situația C.F.R.-ului, întârziat, murdar și bogat, enervant neasortat.

Încerc să nu urăsc sclavii lor ci doar Căile lor. Cică nu ei sunt de vină că eu plătesc în plus, plătesc o conservă jegoasă și nu ajung la timp.

 

Ajung la facultate. E luni dimineață. Pe hol, femeile de serviciu spală pe jos. Era ora 8:30. Încep să mă oftic. Iar vor urla pe mine că fac murdărie. Sunt doar un fraier care merge la ora aia la școală. Altă dată nu aveam voie să merg la baie pe același motiv. Și dacă mi se dădea voie trebuia să le pun preș roșu pe jos.

Mă duc la bufet, îmi iau o cafea. Îmi aruncă banii pe tejghea și mă chinui să-i adun că nu am unghii. Cum ar zice clasicii în viață: M**e!

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, minte, personal, satire, scriituri, socializare