Tratamentul de bas

-„Fugi de cei ce se prefac”-

 

Problema minciunii naște dispute interioare. Adevărul e tăgăduit, e prezentat cu jumătate de măsură sau devine neadevăr, pur și simplu. Și avem o conștiință pe care trebuie să o mințim pentru a ne simți mai bine.

Dacă trecem pe roșu, la semafor, încălcăm o regulă. Vinovăția nu e un sentiment, ci un fapt juridic. Acum, lucrul depinde de ce fel de norme iei în considerare. La ce anume te raportezi? E confortabil să te minși, spunând că nu recunoști autoritatea legislației autohtone. Sau că rostul semaforului e degajarea și fluidizarea traficului. Tu ai trecut pe roșu când nu era trafic. Regula trebuie să existe doar dacă își are un rost. Nu?

Când spargi un geam, cu mingea, fiindcă ești doar un țânc neastâmpărat și nu ești pedepsit, nu ești mai puțin vinovat.

A minți pe alții duce la o viață duplicitară și e nevoie de energie pentru a menține iluzia creată. Adevărul te face liber. Dar și prost, naiv, în fața unora. Vei suferi, în cele mai multe cazuri, iar onestitatea nu e prețuită.

Avem o acerbă teamă de nesiguranță (vorba unui profesor de jurnalism). Nu e mai just să investim în încredere? Iar aceasta se hrănește cu adevăr.

Pentru cel cu conștiință, e cam greu să se mintă. Se ucide cu fiecare clipă, fiecare gând ce-l simte. Până când cedează sau se satură și caută să se reinventeze.

Vorba tratamentului blând, cu bași. Te liniștești. Dar tot trebuie să nu minți.

Advertisements

Leave a comment

Filed under cutume, filosofie, lifeitslef, minte, muzica, personal, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s