Câinele e cel mai bun prieten al omului. Omul, nu!

Omul nu e prietenul câinelui, nici al altui om. De fapt, omul, uneori, nu e prieten nici cu el însuși.

 

Ceea ce mă face să cred și mai mult că omul nu e în top când vine vorba de scara evoluției. E de altă speță. Știu că e capabil de sentimente pe care animalul nu le poate avea, mult mai profunde și mai puternice. Vorbesc de empatie, pe care drăguțele animăluțe de casă nu o servesc. O capacitate strict limitată la om și divin.

Și, tot omul este capabil de cele mai mari atrocități, asta ca să nu fie o ființă cu adevărat puternică. De la cel mai mare cataclism natural la cel mai mârșav și subtil criminal, omul poate deveni un câine de om.

 

Când eram mic mi s-a spus că omul a îmblânzii lupi și tot soiul de animale și așa și-a tras un pet (animal de companie). Oamenii de știință confirmă îmblânzirea câinelui. Așa am ajuns să mă întreb cum au apărut câinii pe străzi.

 

După discuții cu amicii mei, oameni fără studii în domeniu, ca și mine, am ajuns la concluzia că problema, în privința câinilor vagabonzi, este a oamenilor. Mai mult, problema sunt oamenii. Cred că, mai degrabă, iubitorii de câini au produs acest specimen de stradă. Cei care au avut câini i-au lăsat pe stradă, din diverse motive. Așa se întâmplă în Italia în zilele noastre. Italienii nu mai au grijă de câini și îi lasă pe stradă, câini de mii de euro. Totul pentru un concediu sau din lipsă de resurse financiare sau emoționale, iar animalele rămân fără stăpân.

Marea greșeală a omului e de a face un copil și al abandona străzii fiindcă nu mai are dragoste. Apoi urmează o lipsă de empatie și așa, omul vagabond ajunge și mai rău. Apoi familia își cumpără câine fiindcă fiul e un drogat, iar ei nu vor să moară singuri. Apoi urmează aceeași lipsă de dragoste și câinele ajunge ca și copilul. Acesta e doar un scenariu.

 

Iubitori sau neiubitori de câini, oamenii i-au lăsat pe stradă. E o problemă a unui mod de viață pe care tot noi l-am născocit. E o problemă a noastră. Așa suntem noi. Ne cumpărăm câini fiindcă suntem egoiști și îi aruncăm când nu mai putem. Și vin alții și dau dovadă de empatie până acolo că ajung să-i urască pe oameni. Eu iubesc câinii și urăsc oamenii care urăsc câinii.

 

Așa se destramă o nație din interior, când ambiția umană calcă totul în picioare.

Eutanasierea e o crimă chiar dacă animalele n-au suflet. Noi trebuia să folosim natura în folosul nostru, dar să o și respectăm. Am uitat.

Sterilizarea e tot o crimă, subtilă și pe termen lung. Cum ar fi să dăm mâncare canceroasă copiilor ce vin din urmă. Noi facem bani, ei mor fără să știe. Poate atunci vor trăi și câinii liniștiți, fără stăpân.

Situația din țară mi se pare una imposibil de rezolvat, d.p.d.v. moral. Nu poți iubi câinii fiindcă ne par prietenoși și pufoși și urâ gândacii de bucătărie fiindcă par urâți. Totuși, unii sunt spre folosul nostru iar alții nu prea sau deloc. Unora le porți de grijă, pe ceilalți îi calci. Dar dacă primii nu ne sunt folos? Îi aruncăm în stradă? Apoi îi călcăm ca pe gândaci prin decizii politice? Nici nu te poți risca. Unii câini devin agresivi și trebuie să ai grijă și de viitorul copiilor tăi. Cum este scandalul recent. Dar nu așa. Cineva nu a avut grijă. Niciodată, în țara asta cineva nu are grijă.

Să nu uităm mania de a crește câini de luptă, al unora, în urmă cu vreo 15 ani. Era legal până au sfârtecat copii. În Argentina, câinii vagabonzi scapă o copilă de la viol, sar iubitorii de câini.

Nu văd soluții prea bune în viitor. Personal, mă aflu într-o dilemă morală. Poate o mai bună educație și grijă (dragoste) ne-ar învăța să apreciem rasa canină. Înainte de a ajunge vagabonzi. La fel e și cu oamenii. Înainte să ajungă câini și apoi, vagabonzi și ei.

 

Nu vreau să vorbesc aici despre tratamentul preferențial al unor oameni care merită castrarea sau eutanasierea, poate tocmai în locul câinilor. Altă dilemă morală, între ce trebuie, ce se cuvine și ce vreau când ”sufăr” o nedreptate.

Advertisements

1 Comment

Filed under cutume, filosofie, lifeitslef, personal, scriituri, socializare

One response to “Câinele e cel mai bun prieten al omului. Omul, nu!

  1. I can’t respond in Rumanian because I can’t write or speak it, just read it. Your text is very nice and I can agree with a lot of what you say, like how it is wrong to sterilize animals.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s