Monthly Archives: June 2014

Ghidul șaormist-fomistului

Ești fomist pentru că ești un student fără prea mulți bani de mâncare. Aștepți autobuzul în fiecare luni, în autogară, pentru a primi o sacoșă de rafie cu mâncare de acasa. De vină e guvernul Ponta.

Ești șaormist (dacă șaormar e termenul care descrie făuritorul de șaorme) fiindcă ai soluții la problema mai sus enunțată. Pentru asta au luptat strămoșii noștrii, otomanii.

 

De la facultă, de pe Pârvan, o iei agale către Complex. Vorbim de Timișoara, evident. Bucureștiul e anost, Clujul e unguresc, iar Iașiul e departe. Poposești la Istanbul (sau Istambul – mereu o încurc cu cea de lângă Unirii), fiindcă nu ai o lipsă chiar acută de stimă de sine.

 

Comanzi o șaorma picantă la farfurie de porțelan. Ești Highborn cum s-ar spune în Urzeala tronurilor. Azi îți vei da mortu’.

 

Te așezi la masa preferată, după care urmezi pașii următori:

  1. Te închini. Ești un ateu gurmand când vine vorba de stomacul tău. El primează;
  2.  În mod echilibrat, alegi ingredientele din farfurie și le bagi pe gură;
  3. Când ai suficient loc în farfurie, amesteci partea pur vegetală cu cea semi-animală. Sosurile leagă totul împreună;
  4. Mănânci cu 3 mâini;
  5. Lingi farfuria cu tot cu protestele unor grase needucate. Ele nu știu că 10 secunde pe buze înseamnă 10 kile pe coapse. Și nici nu știu că ție nu îți pasă.
  6. Bagi o Stella în Papi.

 

Apoi te duci acasă că ești papi-chouli. Iei somn și devii pat-chouli.

Leave a comment

Filed under absurde, cafenele, cutume, etica, filosofie, foodcourt, lifeitslef, pub, satire, scriituri