Ciclopul. Sau ocheanul cu 2 ochi

Adevărul e că nu putem avea linişte. Şi dacă ne-am făcut prieteni din ultimii oameni din jurul nostru, tot nu am înfrânt cel mai mare duşman. E sinele.

Atentatele din Paris cad bine. Am şi uitat de victimele de la Colectiv. Am uitat că avem un grup de politicieni corupţi, care nu dau socoteală. Avem un duşman nou, unul care ne împiedică să circulăm liberi prin toată Europa, unul care ne sădeşte teamă când ne abandonăm unei cafele, în Paris.

Am uitat şi de politicienii europeni corupţi. Doamne, câtă prostie în ţara noastră când a trebuit să îi alegem pe ai noştrii! Mi-aduc aminte de feţele lor când au trebuit să ne convingă să-i votăm. Nu ştiau ce să spună, ce să facă. Era ceva nou pentru ei, nu căutau un loc la noi în ţară, ci un loc afară. Şi erau tare proşti în faţa unei noi provocări. În fine. Obama şi Putin erau în conflict de interese ieri; astăzi fac front comun sau, cel puţin, discută. Cât despre francezi, au cam lăsat democraţia pentru socialism. Uităm de răul socialist al secolului trecut, maladie a Europei de Est. Ce-i drept, nu sunt nici adeptul democraţiei…

Nu ne interesează situaţia din Kenya sau din ţările arabe. Sau am uitat că vreme de secole, europenii au prădat ţări în Numele lui Dumnezeu, cel al creştinilor, în acelaşi mod? Măcar că motivele reale nu erau deloc religioase. Istoria mă învaţă să cred că războiul nu e deloc unul religios. Cei care comandă aceste atentate au alte motive decât cele coranice. Cei care se sacrifică sunt seduşi şi plătiţi, prea tineri şi ignoranţi ca să ştie să gândească pentru ei înşişi.

Şi să nu uităm ce a declarat Hillary Clinton, că tot noi i-am înarmat. Sau cei pe care i-am ales bunăoară. Am construit un sistem care nu se opreşte, dar poate fi schimbat. Şi sunt unii care l-ar schimba. Dar nu faci aceasta cu o centură şi explozibil.

Îmi pare rău, dar nu îmi pot imagina o lume în pace. Fiindcă John Lennon nu a găsit-o. Fiindcă nici revoluţionarii francezi nu au găsit-o. Un Anume nu a dat-o. Fiindcă nu au cerut-o. Eu sunt mai pesimist, văd un Ragnarok, văd o Dies Irae perpetuă sau o apocalipsă sufocantă. Iar în final pot fi optimist, pace va fi când lumea se va opri. Aici vorbesc despre crunta viziune a unui nu-tocmai-anume Ioan.

Acele vremuri sunt, de ceva vreme, exact ce trăim, din rău în mai rău. Dar, până să ajungem la lucruri cu adevărat grave, mai avem de îndurat. Noi am ales să renunţăm la pace şi tot noi alegem să semănăm răul în lume. Nu putem accepta orice (minciună) adevăr uşor şi nu putem respinge toate adevărurile ce dor.

Adevărul e că nu putem avea linişte.

Advertisements

Leave a comment

Filed under cultura, etica, filosofie, Jurnalism, politic, religie, scriituri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s