Cruditățile regimului vegetarian. Sau cruzimile!?

(Oricum vorbesc prost limba română, abia mai știu să scriu. Am făcut prea multe experimente în poezie. Joaca te cam strică de cap, fără supraveghetori.)

 

Într-o zi m-am decis să devin vegetarian.

M-am trezit cu noaptea în cap, la 8:30. Groaznic. Îmi scot pudelul la o căcare mică pe trotuarele citadelei. Nu strâng resturile menajere fiindcă, deh!, sunt un mic burghez, poate și un pic de aristocrat, dacă mă forțez.

La 9:05 iau un mic dejun.

Nu mănânc ouă fiindcă nu vreau să lipsesc filosofii de material pentru dilema cosmogonică (oul sau găina!?). Mă gândesc la viitorul puilor. Ah, câinele e castrat. Fiindcă iubesc animalele.

Îmi fac o salată de femei: castraveți, roșii și telemea. Nu mă gândesc că distrug resurse consistente de apă prin prădarea plantațiilor de castraveți. Am nevoie de sânge proaspăt (vampirul din mine, sic!), deci cotropesc 2-3 roșii de țară. Străină. Le iau de la mall, import Turcia (apropo, în SUA, roșiile de România sunt celebre. Au gust! Fără caterincă – n.tr). Caut un substitut pentru telemea. Soia înlocuiește orice. Renunț la sare. Clar!

Apoi fac foamea!

Fără consistență, micul-dejun produce un ulcer mic. Poate și de la tonele de alcool de pe vremea când mâncam carne. Nu mă mai gândesc la animalele pe care s-au făcut experimente ca eu să iau medicamentația necesară. Măcar sunt bolnav că mă privez de alimentele necesare, nu din exces. Să moară verdețurile!

La 13:06 nu mă mai suport. Îmi fac o salată verde. O familie de iepuri va suferi de inaniție.

La 14:00 bag o supică-cremă de ciuperci. Plâng 2 hippioți. Astăzi nu se vor conecta la astral.

La ora 18:00 îngurgitez papanași în ulei de palmier. Are Robu bani și Timișoara e aproape de Arad.

La 20:30 ies cu câinele pe Kf. Beau un ceai de fructe. E mai natural. Atmosfera e mai curată.

La 23:45 bag ultima țigară. Ține de foame și e tutun rulat, mai natural. Asta face pe cineva să adopte un câine de la adăpost.

Mă grăbesc acasă. Am de scos fructele de mare de la congelator. Apropo, am un purcel pe balcon. Îl cheamă Salată!

Pa.

 

 

Notă: volumele „Cruditățile regimului vegetarian. Sau cruzimile!?” și „Cruzimile regimului carnivor. Sau cruditățile!?” fac parte din lucrarea de amploare “Vreau să fiu normal. Toți trei.”

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, minte, satire, scriituri, Uncategorized

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s