„Love on the filthy streets is so divine”

Era trecut de miezul nopții. Am plecat în grabă din Timișoara și am ajuns în Arad, la gară. În agitația mea mi-am uitat ceva în Timișoara. Nu, nu era inima mea sau alt lucru de genul ăsta, povești siropoase și triste.

Mă apucă o silă de orele târzii, de locuri bântuite. Aș fi preferat să stau acasă, în turnul meu de fildeș, singur. Deschideam o carte, poate o și citeam. Sigur aș fi băut un pahar whisky la ora aia sau măcar un ceai verde. Înnebunesc. Și nu e ceaiul verde al lui Poe. Edgar Allan Poe, care scrisese o povestire despre un călugăr ce înnebunise de la consumul de ceai verde, dacă nu mă înșel. Vedea o maimuță diabolică.

Eu visam să beau ceai verde și deja vedeam maimuțe. Fiindcă oamenii din gară nu mi se păreau firesc de umani. Ciudat, revenind la realitate, câți călugări au considerat unele lucruri ca aparținând diavolului (bere, cafea etc). Motivele invocate erau care mai de care mai absurd. Nimeni nu s-a gândit la impotența demonilor, la incapacitatea de a face ceva sau de a deține ceva, pe bune.

Ies la pas alert din gară, o iau la stânga și trec pe lângă un fel de birt non-stop. Iese o prostituată împreună cu peștele ei. El se uită urât la mine, eu mă uit curios la ea, ea se uită pierdută la el. Probabil fiecare înțelege altceva de la chipul celui privit. Altceva decât ceea c ear fi trebuit să înțeleagă. Ea era urâtă, ca mai toate fetele ce stau pe scări. Mi-aduc aminte cum un coleg de lucru le făcuse o fotografie. Era, oarecum, amuzant. Trei gagici stăteau la produs pe scările unui fost magazin de articole de construcții. Deasupra lor scria mare, era vechea reclamă: Prețul care îți convine. Clar!

Merg mai departe, să nu îmi iau bătaie de la peștele furios. Înăuntru, unde altă dată stăteam la bere cu câte un cunoscut care urma să plece cu trenul, era plin. De boschetari. Câteva fete plictisite. Una își verifica telefonul smart, una îl seducea pe un alt boschetar, mai în vârstă. Restul erau adormiți de combinația de aurolac cu căldură.

În timp ce mă îndepărtam, mi-a venit în minte un vers al trupei Editors, „love on the filthy streets is so divine”…

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, cafenele, cutume, etica, Jurnalism, lifeitslef, minte, personal, satire, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s