Îmi arunc televizorul

Păcat că stau la etajul 4, în Drumul Taberei. N-aş fi singurul. Acasă, în Vestul Sălbatic, nu mă uit la televizor. Vreau să fiu ignorant. Dar în Bucureşti, nu am de ales. Dacă iau masa sau lucrez în sufragerie, aud… chestii.

  1. Ne facem armate puternice. Împotriva ruşilor. Clar! O doamnă superbă anunţă la teve că suntem minţiţi. Într-o rusă impecabilă, ne spune adevărul, că, de fapt, suntem slabi. NATO nu ne-a protejat de atacuri teroriste, nici de expansiunea în linişte a arabilor. A celor care ne vor răul, nu a victimelor refugiate. Nu e de bine, oricum.
  2. Oameni cu vază sunt cercetaţi penal pentru deturnare de fonduri europene. Au făcut o ţigănie, au furat banii romilor, bani meniţi să ajute la integrarea lor în societatea românească. Statistici europene susţin că 51% dintre copiii ţării prezintă risc în faţa sărăciei. 80 % dintre romi se află sub pragul sărăciei, astăzi victime a unui tun imens. Mă întreb, când voi vedea, în ţara asta, tentative de astfel de furturi!? Adică să fie împiedicaţi, unii, să fure dintr-o ţară în care, teoretic, nu mai e nimic de furat. Nu de alta, dar suma nu va fi recuperată fiindcă abia acum se pune problema formării unui instituţii care să se ocupe strict cu recuperarea sumelor colosale pierdute de către România.
  3. Nu mai am voie să defăimez. Se (re)naşte o lege prin care se măresc amenzile pentru defăimare în spaţiul public, inclusiv domeniul virtual. Legea a fost iniţiată de Dragnea, cercetat penal pentru tot soiul.

Aş fi de acord cu astfel de legi dacă nu aş şti care este rolul său. Altă lege votată de politicieni ca să închidă unele guri.

  1. SRI mă urmăreşte. Şi pe voi, fiindcă România nu e liberă (asta e de ieri, alaltăieri…)

 

Eu, unul, nu mai am voie să scriu despre ţigani, deşi am copilărit cu ei, fiindcă aşa spune Academia Română. Cuvântul acesta nu mai are decât atribute negative, peiorative. Aş zice că Academia e rasistă, nu eu, fiindcă a spurcat un cuvânt, dar nu pot. Mă acuză punctul 3. Totuşi, am învăţat să folosesc termenul în sens peiorativ.

Sunt curios cât le va lua până vor scoate din uz şi cuvântul român, care ar fi sinonim cu celălalt.

 

Trebuie să scriu cât mai repede articolul despre homosexuali. Fiindcă nu voi mai avea voie. Aveam de gând să îmi expun părerea, nu să dau cu parul. Evident, nu o să mă pot abţine. Iar voi defăima pe careva. Oare voi putea fi sancţionat cu acele sume colosale, retroactiv?

 

Sunt, totuşi, curios: dacă dau vreodată de Dragnea sau alţii, am voie să spun pe faţă, „penalilor!”?

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, Jurnalism, lifeitslef, minte, personal, politic, satire, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s