Spaţiul virtual şi alte bacterii

Obişnuiam să critic negativ diverse platforme de socializare, de parcă nu aş fi fost utilizator. Realizez totuşi că nu e o idee rea, să creezi o comunitate. Apariţia ideii de Internet reprezintă încă un rezultat bun al gândirii creative umane. Faptul că am implementat şi viciile în acest cadru reprezintă altceva.

 

Nu e vina celor care au muncit pentru acest vis că milioane de site-uri sunt doar pornografie (un demon ce l-am crescut cu brio de 20 de ani încoace) sau că ne putem cumpăra din capătul lumii, sare de tras pe nas sau un AK 47.Un spaţiu virtual unde putem introduce principii morale sau ne putem creşte viciile? Depinde de fiecare persoană. E ca un nou continent, neexplorat şi nelocuit! Noi îl montăm şi îl demontăm, cu precizie şi o viteză aproape ireală.

Dacă MySpace-ul tău e plin de prostii, renunţă la cont, rabdă sau schimbă-ţi prietenii. E simplu. Ai prea multe hălci de carne pe Instagram? Unfollow! Spam-uri cu miile şi doar două mail-uri? Tu ai prieteni sau colaboratori care folosesc e-mail-ul sau chiar nu le pasă de tine?

 

Exemplele de prostie vin odată cu introducerea unui nou personaj în mediul în care te învârţi. E inevitabil. Nu cred că lumea în care trăiesc e de vină, cred că oamenii din lume sunt problema, inclusiv eu. Noi suntem dobitoci. Când beau excesiv am şanse reale să devin prost. Mă bucur că nu fac lucruri cu adevărat regretabile. Probabil de vină sunt şi anii în care am încercat să-mi bag câteva principii în cap. Se pare că a funcţionat.

 

Nu mai cred în masonerie, evreisme, extratereşti etc. Iar asta se întâmplă de când am realizat că dobitocul ăla pe care îl înjuri când sunt alegeri poate mi-a fost amic. Obişnuiam să jucăm fotbal în spatele blocului. Acum am crescut şi realizez cât de stresanţi eram pentru vecinii care voiau linişte. Ei, el nu a crescut! El a rămas acolo. Încă deranjează oamenii cu joaca lui. Întâmplător e politician.

În liceu îl ajutam să copieze fiindcă era prost. Acum e director de bancă şi va ajunge, probabil, ministru de finanţe. El îmi dă un credit, apoi îmi ia casa. Fiindcă nu m-am gândit că la câţi bani are, trecea oricum clasa şi va ajunge mai sus ca mine, fără stres.

Ne îmbătam ca porcii în cămine. Trăgeam legale pe nas şi mergeam la aceleaşi curve. Acum eu sunt vânzător la ABC, iar el primar. Şi-a cumpărat o vilă în Austria, fiindcă nu îi place apa. Mai dă câte o orgie cu cocaină, dame de companie şi europarlamentari.

În facultate, copiam la examene împreună. Eu am ajuns medic şi am invăţat meserie în spital. Dacă nu făceam asta riscam să omor pe cineva fiindcă am luat chinuit doctoratul. El l-a cumpărat. Avea deja 3 firme încă din anul 2, şi vreo 6 firme fantomă. Acum e fost prim-ministru şi are 5 dosare penale pentru deturnare de fonduri, spălare de bani, evaziune fiscală şi altele.

Cam aşa e povestea cu politica, cu facultatea, cu grădiniţa etc. Oamenii sunt de vină pentru tot ce se întâmplă. Au ajuns sus şi o duc bine, o vreme. Nu le-am spus că nu putem face prostii la infinit când trebuia. Fiindcă era bine şi atunci.

 

Dacă luăm toată prostia asta şi o mutăm în spaţiu virtual, nu îţi vine să înjuri pe fondatorul unei reţele desocializare? Păi nu prea, fiindcă realizezi că la început lucrurile erau mai ok. Apoi a prins la public. Apoi au apărut fenomenele detestabile. Încă văd postări decente, interesante, păreri bune sau măcar exprimate sincer. Dincolo de moda cu a pune fotografii pe wall-ul unui amic de ziua lui (literalmente tone), de a posta gif-uri psihedelice de pe Tumblr pe Facebook (încă alte tone), de posta o nouă poză cu pisica pe toate conturile pe care le deţii (tone!), mai am ceva creaturi care mă bine-dispun.Pe alţii i-am scos din lista de posibil-prieteni.

Aşa că, dragilor, nu vă mai uitaţi la proasta aia în colanţi, lângă soba de teracotă, nu mai daţi share cu poza aia idioată, cu citate din clasicii Smiley şi Velea, nu mai vorbiţi de viciile voastre prostesti! Retardaţi-vă în linişte, ca mine!

Oricum îţi ia câţiva ani să ajungi la stadiul de maestru. Mai apoi, tot nu intri în cloaca aia detestabilă şi mult prea publică, “am acces la Internet deci voi spune lumii cât pot ajunge de prost”. Prietenii tăi ştiu deja cât poţi fi de prost. E o chestiune mutuală.

Stay private (punctuaţia se pune după voie).

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, minte, personal, politic, satire, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s