Pegas și învierea morților la români

M-am bucurat în 2012 că cineva, într-un final, s-a hotărât să relanseze un brand vechi pe piața românească. În copilărie am avut șansa de a folosi bicicleta fratelui meu, un Pegas clasic, cu șa. Habar nu aveam atunci cât de mare era ideea pe care mă urcam. Era roșie. Toată ziua „meșterea” la ea. De altfel, a fost bicicleta pe care am învățat să pedalez, în curtea casei de la țară.

 

În 2012 am vrut să am bicicleta mea. M-am ales cu un Pegas verde, modelul Stradă 1, verde. Vara respectivă am devenit cunoscut în tot Aradul ca tipul cu tatuaje și Pegas. Am dat o grămadă de bani și eram foarte încântat de aspect. Din păcate era singurul lucru bun din toată afacerea.

 

Citisem pe Internet că nu-și merită banii, valoarea ei fiind undeva la 800-900 de lei. Piesele erau slabe, aduse de prin Taiwan, dacă nu mă înșel. După 3 ani și jumătate se pare că nu am irosit 100 de euro, ci pe toți 300. Îmi făcusem o părere rea despre model în mai puțin de o lună. Acum sunt ferm convins că nu se merită. Găsesc cruiser-e la 300 de lei pe piață, second-hand.

 

Cam așa arată bicicleta după aproape 4 ani:

  • pedalele au fost schimbate. S-au rupt în a doua iarnă de la frig și utilizare
  • apărătoare de la lanț e ruptă, un plastic slab
  • sezutul e rupt și ruginit, iar buretele e tocit, de parcă nici nu ar fi
  • anvelopa de pe spate am schimbat-o în primele săptămâni, fiind de foarte proastă calitate. Mi-am luat un Maxxis. Cea de pe față, originală, e praf acum
  • piciorul nu a fost niciodată funcțional, material slab. Bicicleta se răsturna pur și simplu
  • sudurile au fost prost făcute, iar vopseaua de proastă calitate. În concluzie, toate îmbinările sunt pline de puncte de rugină. Astăzi am observat. Mă aștept să cedeze cât de curând.
  • Toate șuruburile, piulițele și alte cele sunt ruginite. De altfel, după prima ploaie, la trei săptămâni de achiziție, bicicleta scârțâia
  • Schimbătorul de viteze pe butuc a cedat în primele două săptămâni. Am purtat un set de imbusuri la mine pentru multe luni, dar nu am mai reușit să mai strâng ceva la ea. Am recurs la alte metode, ca să nu rămân fără schimbător
  • Apărătorile sunt prea scurte sau amplasate prost
  • Frânele sunt de proastă calitate
  • Am primit bicicleta prin curier pe jumătate asamblată. În momentul în care am pus cheia și imbusul pe ea, am pierdut garanția, conform contractului

 

Multe alte probleme s-au mai ivit pe parcurs. Nici nu vreau să mă gândesc. Am văzut modelele ce au apărut mai apoi. Arată ceva mai bine. Din câte am înțeles, sunt piese mult mai bune pe ele. Eu am avut norocul să fiu prea entuziast. Era și un moment în care mă bucuram de brandurile românești. Dar nu toate sunt bune ca și ciocolata cu rom.

 

Concluzia… am spus acest lucru din primele săptămâni la zeci de arădeni care m-au oprit pe stradă: Nu cumpăra Pegas! Nu se merită!

Advertisements

Leave a comment

Filed under lifeitslef, personal, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s