Analog

“Cum definești libertatea?”

Spune multe despre tine, dar nu te face liber.

A defini pare, uneori, o închisoare. Dar o descriere cu acuratețe pare eliberare. Pare, fiindcă vorbim de etern, vorbim și de o lume ce piere, în care până și ideile sunt efemere. Sunt și gânduri de oameni, doar.

Un pește este limitat de marginile râului. Se mișcă aproape perfect în mediul său, atât cât e. Un lup sprintează fără frâu, totuși e limitat de marginile pământului. Sunt aceleași margini. Păsările cerului par a fi cele mai libere, dar niciuna nu atinge adâncurile oceanelor.

O broască țestoasă este prea lenesă pe firele de iarbă, dar ajunge mai departe decât un ghepard, și totuși, nici ea nu cucerește văzduhul.

Noi, în schimb, o facem. Suntem peste tot. Dar cât de liberi putem fi când nu putem descifra taina propriei ființe. Și, probabil, aici ar fi libertatea noastră, a oamenilor. În noi, înscrisă ca o lege. Așa că fii lege mai întâi, ca să fii liber. Pentru că mai apoi nu vei mai fi lege, fiindcă ești deja liber.

Advertisements

Leave a comment

Filed under filosofie, personal, scriituri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s