Vreau să fii tu!

Urăsc ipocrizia. Și, ori de câte ori am ocazia, voi face apel la propria ipocrizie. Mă voi face de râs, poate de rușine, mă voi scăpa de ea. Sunt ipocrit fiindcă aleg subiecte de reproș când eu sunt de râs, sau atac persoane, și mai puțin idei rele, când îmi scriu textul din prima, fără rescrieri, corecturi. Și mi se pare natural, scrisul din prima, fără corectură.

 

Legat de ultimul subiect, e o dilema, poate, metafizică: să scriu din prima, cu greșeli evidente sau să scriu corect, corectat, răscitit și reorganizat? E un produs pe care ar trebui să-l vând ca fiind bun, dacă nu perfect. Nu vând mizerii, măcar că nu cer nimic de valoare materială pentru el. De fapt, ofer un produs de valoare spirituală și culturală pe gratis. Problemă de deontologie. Dar, pe de altă parte, sunt eu, mă ofer pe mine când scriu, ofer un dar din mine, și l-aș prefera natural, cu greșeli.

Darul acesta trebuie să fie bun, îmi spun, și ambalat corect. Nu rescriu textele din lene, ceea ce e un defect nu o greșeală umană, iertabilă. Să-mi fie cu iertare pentru puriști li filosofi, limbajul sărac și ambiguu.

 

Revin la problema de esență. Vreau să fii tu!

 

Astăzi, ție, cititorule, îți spun, știu mai multe decât crezi despre tine. Ești un om întemnițat, sau un fost pușcăriaș, o adolescentă naivă și rebelă, un homosexual jegos sau un fost bulangiu, o curvă in devenire sau o fostă prostituată. Ești un om redescoperit de religie sau de spiritualitate falsă, un guraliv și un ignorant sau un lepros, un hoț sau un depravat, un mincinos sau o lepădătură fără principii. Și îmi trec fețe cu zecile prin minte.

Pentru fiecare am ceva de spus. Pentru fata, măcar că nu e una, cu părul vopsit ca și deathbell din Skyrim, pentru bărboșii din munți sau din munți de gunoi, pentru bărboșii de la colț sau de la terase, pentru copiii proști de pe stradă sau de la birt, am ceva urât de spus. Viața ta ascunsă nu e icognito pentru mine. Te-am simțit, amice, ani la rând, și când m-ai trădat, și când m-ai mințit. Nu am avut curaj să-ți spun că ești fals. Dacă aveam, mă urai, nu mă mai citeai și eu eram mulțumit de mine. Și ceva mai singur. Oricum sunt singur fiindcă vreau să vă alung pe unii. Și am să fac asta.

Am să rămân cu ăia mai praf, mai proști, mai stricați. Așa aleg!

 

Am o listă nedefinită în minte cu cine e la dreapta și cine e la stânga. Mâine se va schimba, poimâine la fel. Cândva voi muri și nici nu contează cine rămâne la dreapta sau la stânga. Contează permutările.

 

Da, spun lucruri pe față fiindcă sunt beat, dar uite că mi-am înfrânt lenea să citesc și să rescriu. Sau poate mint. Sau poate pur și simplu am decis să scriu și măcar așa e mai bine decât nimic, fiindcă trebuia să scriu de mult. Și, încă, nu le spun pe față să vă jignesc.

 

Vreau să te regăsești dacă te-ai pierdut, să te găsești dacă nu ai facut-o niciodată, și să nu-ți fie teamă să fii cineva, cine ești. Nu e scopul nimănui să fie pe placul altora. Uite, îți dau un exemplu, știam cât de praf e fosta mea iubită. Nu am scuipat pe ea, mai ales că știam că alții au făcut-o. Și merita. Și acum mai aflu cât e de zdreanță, până unde mergea prostia ei. Și de ce era veșnic panicată. Un exemplu clasic de vedetă porno minoră. Înțelegeți ce vreți! I-am oferit altceva și am cules aceeași mizerie. Sper să fie ultima oară. Și nu vreau răzbunare fiindcă știu că deja nu doarme bine. Dar măcar de mi-ar fi recunoscut, de mi-ar fi spus. Puteam să iau și o prostituată, de prostituată.

Dar am tremurat ca un copil, m-am ferit ca un adolescent. Am zis să nu rănesc, ca un gentleman, să nu fiu rău, ca un îndrăcit, măcar un pic mai bun (nu, zău!), să nu fiu afurisit. Nu e degeaba. Eu sunt bine.

 

Și am în minte iubite, și prieteni, și neamuri, și nimeni nu trece de mine. Toți sunt slabi și cu gura mare că sunt tari.

 

Dar sunteți slabi, măcar tăceți, măcar că eu nu vă calc in picioare visele de depravați. Că poate unele sunt ceva mai mult decât praf și pulbere de stele.

 

 

De aş avea hainele împodobite ale cerului

Cusute cu rază de soare şi de argint,

Albastrele, ştersele şi negrele haine

Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrii,

Aş întinde hainele sub picioarele tale;

Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;

Mi-am întins visele sub picioarele tale.

Calcă uşor, căci păşeşti peste visele mele.

 

W. B. Yeats

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, etica, filosofie, lifeitslef, personal, satire, scriituri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s