Monthly Archives: December 2016

Despre… oameni ce nu prea țin cu polis (II)

Am un prieten anarhist. E egocentric, nu respectă autoritatea (Dumnezeu, părinți, politicieni etc), reneagă societatea și n-ar înlocui relele cu nimic decât cu bunăstarea sa individuală.

 

Cam asta ar fi o definiție a anarhismului. De la distanța sorbiturii unei guri de vin fiert, mă simt dator să nu fiu de acord.

 

La fel ca banul și prieteniile, societatea e o convenție între oameni. Puțin mai sus de astfel de tipuri de concepte sunt căsătoriile și botezul, deși și ele cad în derizoriu, ca toate celelalte, lăsate strict pe mâna omului. O convenție, un pact, o promisiune, un legământ, chiar.

Nu eu am ales organizarea pe sate și orașe, 2 lumi total diferite. Ele definesc societatea românească actuală, iar eu sunt o rotiță din mecanism. Pot alege să nu fiu, dar s-ar putea să se prăbușească sistemul pe mine din cauza asta. Și, împotriva anarhismului, ceasornicarul care va creea un nou sistem cu vechile piese și/sau cu altele noi, mă va pune deoparte. Fiindcă sunt o piesă stricată. Deci, mare grijă cum mă răzvrătesc!

 

Nu sunt anarhist. Fiindcă doresc altceva, nu doar haos în stat și societate. Haosul pe care-l doresc, în schimb, e legat de dragii noștri milițieni. Aici sunt frate cu punkist-ul, nazist-ul și bătăușul zilier. N-am nici o soluție. Mi-e scârbă de anesteziații în uniforme.

Auzi, tu!? Substanțe interzise vor. Tot timpul. Fiindcă știu ei, toți suntem fumători. Pentru replica asta, un ofițer de jandarmerie dintr-o țară ideală și-ar pierde locul de muncă. Dacă cineva l-ar fi reclamat. Dar eu sunt un laș, nu mă sacrific pentru ce, oricum, piere. (În plus, am experiență, știu că nu am nici o putere să-i fac probleme unui astfel de individ. Decât dacă sunt mai rău ca el. Știu. Pe propria piele.)

Obișnuiam să le iau apărare. Acum, că am devenit victimă, nu mai îmi pasă. Îi urăsc, dar nu am să mă consum pentru ei. Îmi va fi milă de ei în cazul unor revolte. Tot Fb-ul e plin de români supărați pe pseudo-sărbătoarea cu iz electoral de 1 Decembrie. Lumea fierbe la foc mic. Când va răbufni, forțele de ordine nu vor face față. Fiindcă sunt corupte până în măduva oaselor, de la anti-drog la poliția locală.

Apoi, amărâtul care nici nu se mai prezintă când e în goană după substanțe interzise, va fi chemat la datorie de către superiori și lăsat baltă. Atunci, micul anarhist își va rosti discursul filosofic și va spune: “Dragostea e interzisă, dar nu e o substanță. Ura, în schimb, e gratis și prinde multe forme. Ia și ține!”.

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, Jurnalism, minte, pamflet, personal, politic, satire, scriituri

De ce se miră românul?

Probabil fiindcă nu reușește să judece tot și până la capăt.

 

Duminică nu am fost la vot. Nevotanților ni s-a spus că nu avem drept la a deschide gura. Și am fost făcuți în toate felurile. Din vina NOASTRĂ PSD-ul a învins!

 

Dragilor, într-o țară democrată, cei peste 18 ani au dreptul să voteze. Obligația este de ordin civic. Chiar și așa, NIMENI nu mă poate condamna pentru că am ales să nu merg la vot, de data asta. De obicei mergeam și puneam două ștampile, pentru anularea votului. Pe boul de președinte l-am votat ultima oară și regret. Uitasem că, pentru a da jos PD-L, era nevoie de o coaliție. Atunci, PNL-ul lui Johannis era aliat cu… PSD.

 

Am tot dreptul să nu merg la vot, sau să merg, și dacă merg, să votez cu cine vreau. Obligația civică e să nu mă laud sau să fac reclamă, să influențez pe cineva cu părerile mele de rahat. Cum au încercat unii cu Johannis, se pare, degeaba.

 

Apoi, din 96 încoace, PSD-ul (fost PCR, fost FSN etc) nu poate fi învins decât printr-o coaliție. Pentru că vrăjeala din 89 a lui Iliescu încă funcționează. Există oameni (30-40%) care încă mai cred că PSD e corect. Și să nu uităm că în 96, unii, mai slabi de înger din PSD, au început o campanie de migrație către partidele care păreau să ia locul PSD-ului. Adică unii moguli, comuniști, hoți, mincinoși și penali, au trecut la alte partide. Așa a apărut chiar PD-L-ul (un partid al unor oameni care nu îl mai suportau pe Iliescu &Co, aceeași marfă). PNȚCD e mort, PP-DD și PRM erau niște aberații, iar PNL NU MAI ESTE un partid liberal. E doar un alt partid fără sens.

 

Cu cine să votez?

 

Dacian Cioloș a suținut și era susținut de 2 partide. Dacă făceau coaliție îi îngropau pe PSD, chiar și la limită. O spun rezultatele.

 

Nu nevotanții au ales PSD, ci prostia vechilor fani PSD + bisericuțele PNL, USR etc.

 

Nu cei care nu au votat trebuie să tacă, ci cei care și-au asumat răspunderea și au greșit. Cei care au votat 4 ani sub penali, din nou. Votul vostru a fost prost, nu nevotul nostru.

 

Oricum, aștept să fiu dat afară din țară de învinși, nu de invingători, că eu nu (mai) pot să aleg dintre 100 de oameni, pentru simplul fapt că nici unul nu mă reprezintă. M-am săturat de loterie.

Leave a comment

Filed under personal, filosofie, politic, satire, scriituri, events, absurde

Despre… oameni ce nu prea țin cu poli(s) (I)

 

Îmi plac oamenii și opiniile lor politice. La alegerile locale, „iubiții” mei „prieteni” neo-protestanți de pe Fb (adică unii dintre baptiști) îi făcuseră reclamă lui Bulumac. „Dacă publicitatea costă, reclama e gratis”. Bulumac era un personaj nou, dar are în spate oameni dubioși, chiar de speță joasă.

 

El e imaginea unora care nu fac altceva decât să scoată în evidență, evidentul (cu iertare pentru non-sens, n.a.). Adică nu fac nimic concret pentru Arad. Scuipă zilnic pe primar, care, nici dânsul, nu face mai nimic concret. Ce face e pe termen scurt, fără o viziune decentă. Politicienii fac campanii scumpe, pe bani publici, adesea. Nu cred că e o idee bună să te lauzi în public cu cine votezi. De altfel, e un drept al tău.

Când a ieșit Trump președinte al S.U.A., lumea era mirată. Românul de zi cu zi se mira, atât de obișnuit și el cu a alege între 2 (aproape la fel de) rele, prezentate ca inegale. De parcă nu era ciudat că au ajuns doi microbi să se bată pentru șefia unui stat atât de important! Pentru mine, S.U.A. nu e decât suma tuturor relelor europene de vreo 3 mii de ani încoace. Măcar că mulți sunt copii și copii de copii de imigranți. În toată mocirla lor, nu e de mirare să găsești tot la ei și pe cei mai mari oameni (de bine) . Despre Trump am scris cu altă ocazie. Sper să am dreptate.

 

Am început de curând să citesc Mein Kampf, lucrarea lui A. Hitler. O fantezie care a redefinit nu doar naționalism-socialismul german, ci întreaga lume. Problema e că nu am învățat nimic din istorie. Europa, mai ales, a cunoscut nașterea altor dictatori, iar cei în putere nu au făcut nimic. <Acum nu te poți revolta că ești clasificat drept terorist. Nu cred în conspirații, cred în faptul că unii oameni uită de unde au plecat (aceeași mizerie).>

Ar trebui să mă mir, dar nu prea mai pot. E simplu. Cei cu creiere mici și gură mare ajung sus. Apoi cad ca ciorile, iarna. Ca păsările, pardon, ca să fiu politically correct. Cei cu creiere mici și gură mare ajung sus. Apoi cad. Avem exemple, de la Lucifer încoace, istorice sau născocite.

Cât despre lucrarea mai sus menționată, e pură fantezie. Era evident că omul urma să facă ceva. I s-a și dat putere. Apoi, după 45, totul a fost uitat brusc. Cei cu renume au căzut, ceilalți s-au pierdut. Ca și în România după 89. Comuniști? I-am executat la revoluție, i-am trimis în închisoare etc. În libertate au rămas doar cetățenii onești precum (non) torționarul (niciodată)comunist Vișinescu sau non-criminalul Iliescu.

Dacă vreau să conduc lumea, o să vorbesc tare. Oratorii au schimbat lumea, scriitorii nu prea. Dar, totuși, am să scriu o carte înainte, ca fundament pentru discursuri.

Cam așa sună prima mare idee din cartea Mein Kampf. Se zice despre Hitler că era dement. Omul a interpretat realitatea în favoarea lui. De la descoperiri științifice, la arte și religie, a citit tot după cum a vrut. Și-a creat adevăruri fantasmagorice în minte, apoi… apoi a vorbit.

 

Am încetat să mai dau vina pe politicieni. Sau pe polițiști. Sau pe poliști. Fiindcă nimănui nu-i pasă de cetate, ci de sine. Nu femeile sunt stricate, nici corporațiile nu ne conduc, nici illuminati, nu biserica te spală pe creier, nu spitalele te omoară, ci oameni egoiști.

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, istorie, Jurnalism, lifeitslef, minte, politic, satire, scriituri

Ziua națională de doliu

Sunt conștient de faptul că subiectivismul meu știrbește adevărul pe care-l caut.

 

Dar…

De multă vreme nu suport ideea de 1 Decembrie. În urmă cu 15 ani eram naționalist și mă simțeam un patriot. Acum, mi-e scârbă, când nu am momente de totală nepăsare. Anul trecut, încă, eram regalist. Apoi am realizat că, de fapt, nu avem rege. Monarhiile nu prea mai au sens, oricum.

Regele a abdicat, iar de atunci nu mai are nici un rol. A fost susținut de mareșalul Antonescu, dar acesta nu mai este considerat erou național. A fost susținut de CDR, dar aceea alianță a eșuat. PSD-ul este doar continuarea firească a unui comunism perfid. N-are ce face cu un rege inert. Susținătorii PSD încă mai cred că Iliescu e erou național !?

Regele a abdicat. Adică ne-a lăsat pe mână comuniștilor și atât. Și-a păstrat viața. Trebuia, după funcție, să moară, dacă într-adevăr a semnat abdicarea cu pistolul la tâmplă, după cum se spune. După funcție, trebuia să moară. Oricum, poporul nici acum nu l-ar fi onorat. Am renunțat și la ideea de monarhie, măcar că nu suntem un popor demn și nici rege nu avem de prea multă vreme.

Revenind, nu am zi națională. Până nu primim/luăm Basarabia, una, alta, înapoi, nu putem avea zi națională. Jumătate de Moldova e vasală altora și nu ne dorim unirea că nu e propice d.p.d.v. economic. Păi?

 

Fratele meu e boschetar, eu am un apartament cu 3 camere. Așteptăm sărbătorile când are și el o garsonieră, ceva?

 

Eu oricum nu am țară aici, sunt doar călător.

Leave a comment

Filed under istorie, Jurnalism, personal, politic, scriituri