Scuip pe valorile lumii

Odinioară era așa, odinioară era altfel. Legea era într-un fel, acum e așa. Sau nu e deloc lege. Unde nu e deloc e, de fapt, ceva, altfel. Deghizat.

 

Am fost un ciudat toată viața mea. Pentru ce din jur. Am privit valorile lor ca nimic și am privit valorile împotriva cărora  trăiau ca nimic. Când s-a terminat educația, mi-am oferit eu una.

Crezi că ceea ce înveți în liceu e inutil? Nimic nu e inutil dacă ești înțelept. E informație.

Ești slab și accepți orice? Colacul de salvare e conștiința. Aia dureroasă, pe care ori o omori, ori o hrănești, cumva. Eu sunt gunoier. Mi-am hrănit nimicul din mine și încă sper la ceva. Ca un idiot. Spun lucruri doar în măsura în care mai sper, la final, la ceva. Că nu aș merita să mai vorbesc.

Dar, de obicei, vorbesc proștii. Adevăratele nimicuri. Nu vreau să atrag atenția, altfel, nu aș termina așa. Ei se bat pentru voi și cumva, câștigă, ceva. Pe voi! Eu vorbesc în umbră, fiindcă știu că acolo aveți adăpost. Tot la mine ajungeți. E bine aici, e cam pustiu. Sunt la fel de nesigur de ceea ce văd ca și voi.

 

Nu ești liber când te asculți pe tine. Nu ești liber când asculți pe nimeni. Ești liber când îți spun eu când să fii. Fiindcă eu văd mai mult. Fiindcă eu văd o fantasmă și ceva. Și ești liber când eu mor.

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, filosofie, personal, satire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s