Necesitatea de a fi mizantrop

Singura bucurie în tot progresul tehnologic actual e că nu mai trebuie să interacționezi cu oamenii.

 

Nu te mai uiți pe o tabelă comunistă când îți pleacă trenul ca, mai apoi, să întrebi 4 necunoscuți care-ți este trenul. Stai liniștit cu nasul în telefon și nu mai vorbești aiurea cu colegii de compartiment. Știi când ajungi la destinație și nu mai trebuie să ceri ajutor cu cele 4 sacoșe că ai ajuns mai repede decât credeai.

Nu mai întrebi de direcții pe stradă și nu mai deranjezi vizibil pe nimeni. Nu te bagi ca boul în seamă și nici nu blochezi circulația ca să stai la taclale.

Fiecare e pe ale lui cohones. Sau pe ale telefonului.

Adio umanitate. Adio spiritualitate. Adio natură și bun simț. Adio amabilitate. Fiecare se descurcă cu satelitul lui.

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, personal, satire, scriituri, socializare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s