Category Archives: istorie

Statul de drept și statul de drepți

Nu am fost la vot. Am fost un personaj din Caragiale. Era plănuit să fiu dar nu era plănuit să nu mai ajung la cabina falsei libertăți. Fiindcă așa văd eu democrația. Cu o falsă libertate. Votul meu va conta când voi convinge încă 50 % să vină cu mine. Altfel e nimic.

 

Apoi, nu am ieșit în stradă. E frig. Lucrez de ceva vreme și îmi stric sănătatea destul cu asta. Partea tristă e că aproape orice muncă presupune un câștig pus deoparte pentru sănătatea ce o strici tocmai prin muncă. Nici nu am chef să ies. Să strig. Am locuri de vizitat și oameni de văzut.

Nu am timp pentru proteste. Și nici o filosofie bine pusă la punct. Așa că nu am să ies, doar ca să dea la număr sau să mă vadă cunoscuții. Am să ies când voi avea convingeri ca să nu fiu prostul care nu știe de ce a ieșit din casă.

Adevărul e că nu vreau să ies, pur și simplu și fără explicații inutile care cele de mai sus.

 

P. Țuțea a stat 13 ani în pușcărie pentru un neam de idioți. I. Rațiu a luptat până la ultima picătură de sânge ca să avem dreptul (nu obligația) să nu fim de acord cu dânsul. Și alții.

Înțeleg că e doar un protest legitim, nu o revoluție. Altfel nu ieșeau oamenii cu copii în stradă. Internetul e invadat de personaje colorate. Mă simt de parcă aș fi acolo și nu e jurnalism ce fac dânșii. Mă întreb, dacă ies și spun că nu am fost la vot, ce reacții voi primi? Că unii au dat vina pe mine pentru ieșirile lor.

Dacă ieșeam în stradă nu stăteam pe telefon. Nu făceam poze, nu filmam, nu mă lăudam. Îmi puneam o cagula și protestam. Aș fi doar un individ supărat. Manifestațiile de gen nu se fac democratic, aliniat după linii trasate de alții și cu acordul lor. Tocmai cu ei nu suntem de acord deci ar trebui să ieșim din tiparele lor.

Pe de o parte mă bucur de geniul artistic, literar și umoristic, al românului. Dar dacă aș ieși în stradă, aș ieși de supărare. Și nu aș îndrăzni să scriu texte care sună bine, poezii anti-mafie. Nu aș avea timp și nervi să mai suport 5 minute de minciună.

 

În momentul de față eu plătesc o mână de dobitoci care ies din ședință fiindcă nu au chef de discursul președintelui. Au fost aleși prin nenorocitul de vot democratic. Și nu s-a plâns nimeni că s-au furat iar voturile. Eu nu mai pot să fiu democratic cu ei. Știu că o dictatură nu e bună acum. Niciodată nu ar fi. Și nu vreau să promovez un comportament deviant doar fiindcă nu sunt de acord cu al lor (al celor de la PSD). Dar aș ieși în stradă doar să-i scot afară pe ei. Nici 5 minute nu mai vreau să le dau. Fiindcă nu merită. Și nici alții de același soi din alte partide.

Românii din stradă sunt prea de treabă. E bine că nu sparg vitrine și pereți ca minerii. E bine că nu se bat cu jandarmii, cu toate că suntem în aceeași oală. Dar cineva trebuie să scoată penalii afară din Casa noastră, care, apropo, e cea mai scumpă clădire administrativă din lume.

 

I-aș scoate la o cafea. Le-aș lua aproape toți banii. Le-aș lăsa câte un leu pentru un covrig simplu și le-aș spune că le dau și sare. Le-aș promite un leu în plus mâine, dar când mi-ar cere cafeaua, aș ieși din bar la o țigară. Fiindcă exact asta fac ei zi de zi, de mai bine de un sfert de secol.

Dar mi-e teamă să nu cumva să-mi placă și să rămân așa, crezând, ca ei, că nici pe mine nu mă găsește moartea, ca pe tatăl lor. Și mi-e teamă să nu fiu un idiot care a irosit sacrificiul de 13 ani al unui om.

 

 

 

 

PS: am râs și încă râd de glumele pe seama susținătorilor PSD (admit că e o plăcere vinovată). Dar, în final, asta e democrația. Și cei care susțin democrația dar își bat joc de ei îmi par a fi ipocriți. Bătrâni și țărani, chiar mulți tineri, proști, săraci, mici baroni locali. Apoi bogați, spălați pe creier și tot soiul. Ei au pus PSD-ul la putere.

Dar văd la TV/kf că tot așa sunt și ceilalți. Sunt oameni și oameni în ambele tabere. Rămâne de văzut ce canalii se mai agață de proteste doar ca să ajungă să facă ceea ce face Dragnea&Co. Să nu se repete furtul de la 89, când un dictator comunist a luat puterea de la un altul. La un moment dat, chiar trebuie să pornești un război ca să ai pace.

 

PPS: nu prea îmi vine să ies în stradă fiindcă mă simt la fel de penal ca cei de sus. Stați liniștiți. De câțiva ani nu mă implic activ în viața politică ci îmi văd de viața privată. Între timp am devenit un parazit pentru o societate pe care nu o doresc dar de care depind. Și nu o dată am furat când puteam să plătesc. Nu mai contează dacă muream de foame sau nu din cauza politicienilor. Se numește degradare morală. Și nu știu dacă aș mai putea sta drept pentru statul de drept… despre asta era vorba în titlu, de fapt. Dar eu deviez tot timpul.

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, filosofie, istorie, Jurnalism, minte, personal, politic, satire, scriituri, socializare

“THAT is why you and I love the drugs”*

În perioada gimnaziului m-a apucat o pasiune ce a durat multă vreme pentru mister, spiritualitate și tot ceea ce nu se vede cu ochiul de carne. Nu mi-am bătut capul cu vreun ochi masonic sau alte aberații. O cană de vin mă deschide poetic mai mult decât un grad de masonerie.

 

Citeam cu nesaț lucruri despre rituri de inițiere. De la ficțiunea lui F. Herbert la maestrul M. Eliade, la texte criptice și pasaje cu explicații din Cărțile Sfinte. Erau hrană pentru suflet.

 

Acum trăiesc într-o epocă pierdută. Legalizați marihuana fiindcă alcoolul ucide.

Ar fi fost o legalizare oarecare doar pe motiv că acum vreo 6-7 ani erau legale legalele sau etno(nu prea)-botanicele(nici măcar).

Alcoolul era medicament. Cel contrafăcut era tot medicament, doar că era otravă (pharmakon înseamnă deopotrivă leac și otravă). Termenul grec desemnează o substanță cu valori opuse, leac și otravă. Filosofia făcea diferența la dozaj și metode de prelucare. Probabil și alte elemente. Alcoolul natural, în dozaj perfect era/este medicament. A devenit otravă la abuz (intoxicație, cu toate valențele religioase ale termenului). De aceea s-au dat legi cu privire la el (de studiat istoria ginului în Londra și efectele sociale ale distileriilor ilegale și imorale ale vremii. Motiv pentru care englezoaicele sunt urâte<sic>).

 

Omul nu știe să aprecieze, iar abuzul a devenit o problemă clară. Legalizarea marijuanei ar însemna un rău în plus, nu un bine, lăsând la o parte dilemele cu privire la libertatea individuală conform căreia pot să te distrugi după cum vrei. Dacă trăiești singur pe o insulă, poate că libertatea ta nu o îngrădește pe a mea. Poate!

Oricum, legalizarea se va face când cineva (politic vorbind) va putea face o avere din asta, nu când vrea junkist-ul de rând sau dealer-ul mic. În plus, cel mai renumit consumator, B. Marley, a murit de cancer. Deci nu pare a fi tocmai un remediu, cel puțin, nu fumatul ș.a.m.d.

 

De la alcool ca remediu, ajungem la celebrele „substanțe interzise”, ca parte din mai sus menționatele rituri de trecere. Acum, sunt sau nu legale în diferite țări și sunt privite ca divertisment. Te calmezi, te recreezi etc. Nu! Sper ca niciuna să nu fie legalizată până nu-i pricepem bine rostul. Și atunci nu ar mai avea sens să ne consumăm cu dilema legal/ilegal. S-ar pune doar problema moral/imoral.

Cei de dinaintea noastră aveau acces la lumea spirituală, noi avem acces la nebunie și dezastru. Da, e bine pentru o seară, la petreceri. Dar cum rămâne cu demonii, mai apoi? Ce zici de șerpi și dragoni, de zâne și vrăjitoare, de copaci-meduze, de tramvaie porno etc?

Nu cred că avem nevoie de legalizări, ci de înțelegere. Vrei să-ți rupi capul și să-ți auzi neuronii? Fă cum crezi, dar nu-mi ține teorii că e bine pentru mine și că ar trebui să fie legale.

Pe lângă atâtea indobitociri trecute în legalitate, aștept legalizarea nihilismului, ba chiar impunerea lui prin lege. Adică să fim nuli, fără dorința de a umple golul. Las-o așa că e bine și frumos!

 

“…and that is also why I cannot give that painting back”.**

 

 

* &** Rockarolla

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, istorie, Jurnalism, minte, personal, politic, religie, satire, scriituri, socializare

Despre… oameni ce nu prea țin cu poli(s) (I)

 

Îmi plac oamenii și opiniile lor politice. La alegerile locale, „iubiții” mei „prieteni” neo-protestanți de pe Fb (adică unii dintre baptiști) îi făcuseră reclamă lui Bulumac. „Dacă publicitatea costă, reclama e gratis”. Bulumac era un personaj nou, dar are în spate oameni dubioși, chiar de speță joasă.

 

El e imaginea unora care nu fac altceva decât să scoată în evidență, evidentul (cu iertare pentru non-sens, n.a.). Adică nu fac nimic concret pentru Arad. Scuipă zilnic pe primar, care, nici dânsul, nu face mai nimic concret. Ce face e pe termen scurt, fără o viziune decentă. Politicienii fac campanii scumpe, pe bani publici, adesea. Nu cred că e o idee bună să te lauzi în public cu cine votezi. De altfel, e un drept al tău.

Când a ieșit Trump președinte al S.U.A., lumea era mirată. Românul de zi cu zi se mira, atât de obișnuit și el cu a alege între 2 (aproape la fel de) rele, prezentate ca inegale. De parcă nu era ciudat că au ajuns doi microbi să se bată pentru șefia unui stat atât de important! Pentru mine, S.U.A. nu e decât suma tuturor relelor europene de vreo 3 mii de ani încoace. Măcar că mulți sunt copii și copii de copii de imigranți. În toată mocirla lor, nu e de mirare să găsești tot la ei și pe cei mai mari oameni (de bine) . Despre Trump am scris cu altă ocazie. Sper să am dreptate.

 

Am început de curând să citesc Mein Kampf, lucrarea lui A. Hitler. O fantezie care a redefinit nu doar naționalism-socialismul german, ci întreaga lume. Problema e că nu am învățat nimic din istorie. Europa, mai ales, a cunoscut nașterea altor dictatori, iar cei în putere nu au făcut nimic. <Acum nu te poți revolta că ești clasificat drept terorist. Nu cred în conspirații, cred în faptul că unii oameni uită de unde au plecat (aceeași mizerie).>

Ar trebui să mă mir, dar nu prea mai pot. E simplu. Cei cu creiere mici și gură mare ajung sus. Apoi cad ca ciorile, iarna. Ca păsările, pardon, ca să fiu politically correct. Cei cu creiere mici și gură mare ajung sus. Apoi cad. Avem exemple, de la Lucifer încoace, istorice sau născocite.

Cât despre lucrarea mai sus menționată, e pură fantezie. Era evident că omul urma să facă ceva. I s-a și dat putere. Apoi, după 45, totul a fost uitat brusc. Cei cu renume au căzut, ceilalți s-au pierdut. Ca și în România după 89. Comuniști? I-am executat la revoluție, i-am trimis în închisoare etc. În libertate au rămas doar cetățenii onești precum (non) torționarul (niciodată)comunist Vișinescu sau non-criminalul Iliescu.

Dacă vreau să conduc lumea, o să vorbesc tare. Oratorii au schimbat lumea, scriitorii nu prea. Dar, totuși, am să scriu o carte înainte, ca fundament pentru discursuri.

Cam așa sună prima mare idee din cartea Mein Kampf. Se zice despre Hitler că era dement. Omul a interpretat realitatea în favoarea lui. De la descoperiri științifice, la arte și religie, a citit tot după cum a vrut. Și-a creat adevăruri fantasmagorice în minte, apoi… apoi a vorbit.

 

Am încetat să mai dau vina pe politicieni. Sau pe polițiști. Sau pe poliști. Fiindcă nimănui nu-i pasă de cetate, ci de sine. Nu femeile sunt stricate, nici corporațiile nu ne conduc, nici illuminati, nu biserica te spală pe creier, nu spitalele te omoară, ci oameni egoiști.

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, istorie, Jurnalism, lifeitslef, minte, politic, satire, scriituri

Ziua națională de doliu

Sunt conștient de faptul că subiectivismul meu știrbește adevărul pe care-l caut.

 

Dar…

De multă vreme nu suport ideea de 1 Decembrie. În urmă cu 15 ani eram naționalist și mă simțeam un patriot. Acum, mi-e scârbă, când nu am momente de totală nepăsare. Anul trecut, încă, eram regalist. Apoi am realizat că, de fapt, nu avem rege. Monarhiile nu prea mai au sens, oricum.

Regele a abdicat, iar de atunci nu mai are nici un rol. A fost susținut de mareșalul Antonescu, dar acesta nu mai este considerat erou național. A fost susținut de CDR, dar aceea alianță a eșuat. PSD-ul este doar continuarea firească a unui comunism perfid. N-are ce face cu un rege inert. Susținătorii PSD încă mai cred că Iliescu e erou național !?

Regele a abdicat. Adică ne-a lăsat pe mână comuniștilor și atât. Și-a păstrat viața. Trebuia, după funcție, să moară, dacă într-adevăr a semnat abdicarea cu pistolul la tâmplă, după cum se spune. După funcție, trebuia să moară. Oricum, poporul nici acum nu l-ar fi onorat. Am renunțat și la ideea de monarhie, măcar că nu suntem un popor demn și nici rege nu avem de prea multă vreme.

Revenind, nu am zi națională. Până nu primim/luăm Basarabia, una, alta, înapoi, nu putem avea zi națională. Jumătate de Moldova e vasală altora și nu ne dorim unirea că nu e propice d.p.d.v. economic. Păi?

 

Fratele meu e boschetar, eu am un apartament cu 3 camere. Așteptăm sărbătorile când are și el o garsonieră, ceva?

 

Eu oricum nu am țară aici, sunt doar călător.

Leave a comment

Filed under istorie, Jurnalism, personal, politic, scriituri

Making monsters great again!

Când Hitler a preluat puterea în Germania, a venit cu o ofertă greu de refuzat. Poporul german era supărat după înfrângerea din Primul Război Mondial. Erau cu moralul la pământ, dar dornici să se ridice din nou. Să nu mai vorbim de problemele economice și influența politică la acele vremuri. Le-a oferit ceva ce-și doreau prea mult. O cale către bunăstare și mândria de a ajunge acolo.

Un întreg popor a văzut în Hitler un om care să-i ridice și să-i facă mari din nou. Problema e că atunci când un lider politic promite ceva unui om, fratelui său nu îi promite nimic. În plus, îi creează un sentiment de nesiguranță. TOCMAI fiindcă nu suntem egali, nici măcar ca frați. Suntem diferiți, chiar unici, așa cum am fost învățați de mii de ani.

Unii au privit dincolo de spectacol și au văzut că oamenii sunt luați pe sus de trupele speciale, în mijlocul nopții. Fiindcă au spus ceva pe timpul zilei, sau sunt evrei, sau sunt comuniști, sau, sau… Dacă îi oferi o putere și mai mare unui monstru, îți va devora la capacitate și mai mare. Și știm ce a urmat. Cei care nu l-au urmat, au protestat, au fugit și/sau au suferit pedepse, la rândul lor.

 

Cu Trump lucrurile stau altfel. Nu cred că va porni un război mondial. Nici nu va lua decizii împotriva vreunei minorități. Va face ca președinte ceea ce a făcut și până acum, spectacol. Poate își va ridica un turn, poate va simula o luptă de wrestling, poate va arunca cu bani unde e nevoie, fiincă are de unde și motive să se afișeze. Dar nu va lansa bombe nucleare asupra Europei dacă se cere. Și nici nu cred că se va război cu Putin, din moment ce sunt prieteni. Cu Hillary era altfel.

Să nu uităm că în timp ce Hitler era un dement, rusul Stalin era un ucigaș cu sânge rece la scală mondială. Acum avem un bufon, adică un degenerat mai mic și un (alt) ucigaș cu sânge rece. Ultimul e mai inteligent, mai puternic fizic, mai șmecher, mai influent. Și în plus denigrează pe bune dreptate Occidentul. Nu ai cum să nu-i dai dreptate lui Putin în zilele astea, chiar dacă-l urăști! Eu, unul, încerc să urăsc comunismul rusesc deodată cu politicul și mentalitatea Occidentului. Între două rele pur și simplu nu se mai merită să alegi.

 

Când un politician ne face o promisiune, trebuie să ne gândim că bunăstarea unuia înseamnă decăderea altuia. Nimeni nu ia de la bogați și dă la săraci și mai face și politică. Se ia de la fraieri și se dă la orbi și tot așa. Nu suntem egali. Dimpotrivă, suntem unici. Idealul era să ne respectăm așa, nu să ne mințim într-un fel sau altul.

Le oferi drepturi homosexualilor? Vrei și căsătorie pe motiv că heterosexualii au dat greș? Vom ajunge ca la GAP, în Londra, unde homosexualii sunt privilegiați fără limită, iar heterosexualii sunt discriminați. Căsătoria va deveni doar un statut social, un contract cu multe clauze de ordin financiar, totul bazat pe profit mârșav. Nu un legământ unde cuvântul spus este cuvântul dat. Pentru orice fel de sexualitate.

Le oferi drepturi negrilor (afro-americanilor) pe motiv că sunt victime? Au fost. Acum mulți sunt mai rasiști decât europenii. Conceptul de Founding Fathers este una din cele mai mari aberații. Or fi fost founding fathers pentru societatea actuală, dar să nu uităm de una mult mai interesantă pe care au distrus-o din teamă.

Le oferi drepturi țiganilor din România? Sunt egalii noștrii în societate, de ceva vreme. Ba mai mult, s-au descurcat mai bine ca românii. Au case  și averi mai mari, păcat că nu știu nici cât românii să le gospodărească. Încă au rămas la stadiul de paraziți, lipsiți de prea mult bun simț. În final, sunt oameni și oameni, și printre ei.

 

Cred că idealul era să facem pace, noi între noi, nu să dăm drepturi și șanse unui om sau unui grup de oameni, măcar că e evident că nu sunt destul puternici să dețină vreo putere.

Leave a comment

Filed under cultura, etica, events, filosofie, istorie, minte, personal, politic, satire, scriituri, socializare

devenire

Obișnuiam să cred că sunt un rău înnăscut. Aveam impresia că pe tot ce puneam mâna, se strica, oameni, lucruri etc. Îmi creasem o frică de tot ceea ce mă înconjura, chiar și de mine însumi, pe tema asta. Deciziile pe care luam în viață porneau de la premisa, pe cine, ce, cât de mult aveam să distrug? La urma urmei, m-am născut într-un secol în care progresul tehnologic și triumful științei era totul.

 

Mă tot gândesc la disputele pe tema unor boli din psihologie, dacă există sau nu!? (ADD, bipolarism etc). Apoi îmi aduc aminte că psihologia a fost de curând acceptată ca știință, tocmai fiindcă este prea puțin sigură. Sau cel puțin asta te învața un profesor sincer în școală, în 2012. Se crede că… dar nu suntem siguri de nimic. În plus, știm că medicamentația aduce profit mare, chiar și pentru boli inexistente (fără să dau în paranoia conspirațiilor).

 

Astăzi ești considerat îngust la minte daca nu ești de acord cu majoritarii democratici. La fel, dacă nu ești politically correct, adică poți jigni dar să nu-și dea seama cineva. Tot neanderthalian ești și dacă nu accepți cele 22 tipuri de sexe noi, majoritatea fără legătură cu… anatomia umană. Nature has its own way, they say. Până nu demult, da, oarecum. Deși, ca fan al creaționismului, nu aveam în plan dezastrele naturale. Dar, hei, erupțiile vulcanice sunt spectacole frumoase.

 

Am studiat o vreme multe cărți ale lui M. Eliade și nu numai. Mi-a plăcut să dau o tură prin universul religios al omului. Românul, o ființă cu un gust aproape (ne)natural spre anti-civilizație, încă mai are un sistem de credințe arhaic bine păstrat. Eu, unul, nu mai cred în sistemul lui de superstiții, dar studiul personal făcut m-a captivat.

Știu că e gândire învechită, dar până și noile idei acceptate, nu doar de români, sunt la fel de pline de superstiții, de fapt. Și civilizatul ateu englez, vorbind de conspirații și extratereștii, pare rupt din aceeași lume diformă și veche, poate paralelă, cu românul nostru. Mie nu-mi pasă că e mai mult Jules Verne și submarine decât badea Ion a văzut un pricolici. Încerc să deosebesc adevărul de exagerări.

Religia, ca legătură între om și divinitate, nu este decât o știință ce încearcă să explice câte ceva în viață. Asta când nu devine altceva, de la o relație personală cu Divinitatea (def. M. Eliade) la armă sau motiv pentru un genocid local.

 

Mă întreb adesea, cum era Egiptul, de fapt? Sau viața pe teritoriul Daciei, despre care nu știm aproape nimic concret? În al doilea caz, știința nu are deloc vină. Nu știm mai nimic fiindcă am avut vreo 45 de ani de comunism și minciuni. Plus avem desele curente de gândire, în medii chiar înalte, care tot nasc și renasc, pro-dacice. Menționez doar ideea că Atlantida lui Platon a fost în Oltenia sau că latina romanilor se trăgea din limba dacică, sau era înfrățită cu ea. Foarte puțin probabil.

 

S-ar fi găsit vreun om să critice sistemul religios din zona Asiei Minor sau de mai departe? Mă refer la perioadele când se practica prostituția sacră. Sau s-a găsit vreun deștept să nu mai creadă în sacrificii umane pe timp de război? Nu de alta, dar au dispărut imperii pe tema aceasta. Dincolo de uzul ei, în felurite feluri, înțeleg religia ca un drept uman fundamental, chiar și pentru un ateu.

Adevărul e că, și istoria o dovedește, omul s-a folosit nu doar de om și de natură, ci și de idei, în scopuri egoiste. Până acolo că a distrus orice ființă sau lucru pe care a pus mână, și orice idee pe care a pus gândul. Deci boala mea nu e tocmai fictivă. E boala noastră.

Am călcat în picioare ideea de conflict, religie, sexualitate, căsătorie, politică, știință, societate, natură, mass-media etc. Au devenit doar unelte pentru auto-distrugere în masă.

 

 

Am prieteni care nu cred în Dumnezeu și critică creștinismul. Ei se bazează pe știință. Măcar că majoritatea citesc despre lucruri pe site-uri fără autoritate, iar nu în publicații de specialitate, acceptate de comunitatea științifică. Le aduc aminte că în numele descoperirilor științifice, a crescut numărul șomerilor, apoi s-a creat sclavul muncitor la bandă. Tot de la ceva știință am pornit un război mondial cu tot cu Holocaust, mâncăm munți și secăm ape. Apoi devenim apatici intelectual și spiritual și, în fiecare zi, găsim noi metode de a ne omorâ.

Nu cred că știința e de vină, cum nu e nici religia pentru Inchiziție, sau cruciade, sau altele. Noi suntem, fiindcă le separăm și le transformăm în arme. Și dacă tu pretinzi că orientarea ta sexuală e mai importantă decât nevoia mea de spiritualitate, am o problemă. Tocmai religia mea îmi spune că sunt unic, deci diferit față de tine. Și tot ea mă împiedică să cred că sunt cu ceva mai bun sau mai rău decât oricine.

Eu încerc să împac lumea mea, că mai mult nu pot. Deci nu am cum să fiu corect politic, cu toți. Și adevărul e că religiile nu se împacă una cu alta, un crez cu un altul. Și nu au cum să fie toate adevărate sau toate false.

Și nu mai cred în regi. Și urăsc, nu iubesc, ideea de democrație și socialism, fiindcă simt că ceva rămâne pus deoparte în ambele cazuri. Oricum au devenit și ele două minciuni, unelte pentru unii, otravă pentru restul.

Și urăsc homosexualii, nu sunt obligat să accept nimic de la nimeni. Și nu mă simt mai liber dacă înghit toate mizeriile pentru care se iese în stradă astăzi. Și, ca să fiu mai puțin ipocrit, am învățat în 15 ani să urăsc și lesbienele. Pe bune, atât mi-a luat să fiu corect cu mine! Și mă urăsc și pe mine, fiindcă nici sexualitatea mea hetero nu e mai puțin vinovată de lucruri. Atât doar că eu nu mă laud…

Și nu o să devin niciodată vegetarian, pentru că nu cred că asta e o soluție. O soluție e să-mi controlez carnivorismul exagerat. Urăsc mall-urile și abia acum am învățat să mă feresc de ele. Încă mai cumpăr de la hipermarketuri, mâncare. Și sper să nu o mai fac înainte să mor de cancer.

Și urăsc țigările pline de otrăvuri și băuturile prost făcute. Urăsc materialele sintetice, filmele americane și MacDonalds. Urăsc Occidentul fără viitor și literatura românească plină de filosofii pro-agrare. Urăsc unde am fost și suntem și unde au ajuns alții.

 

Dar nu ura și eșecurile mă definesc. Sunt suma lor dar mie îmi dă cu virgulă, deci mai este ceva:

Iubesc bunul-simț și omenia (ceea ce lipsește Occidentului), un oraș frumos amenajat (ceea ce lipsește destul de mult Estului european).

Iubesc libertatea, măcar că nu avem parte de ea prea mult, berea bună și femeia puternică.

Ador cafeaua, filmele europene, etica, tutunul, șaorma, măslinele și cartofii prăjiți, o carte bună, muzica tekno și ideea de festival cu ziduri de boxe.

Iubesc ploaia în Octombrie, discuțiile tête-à-tête, liniștea, discuțiile în contradicție, somnul, scrisul, apa și ciupercile.

Iubesc să simt pământul când sunt rupt de beat, până la sânge, sau să-mi rup oasele la fotbal, fiincă îmi place competiția etc

 

În final nu sunt ceea ce vrea nimeni, ci ceea ce eu doresc, aleg sau, pur și simplu, devin. Cu tot cu influențe, cu tot cu ceea ce m-am născut, cu tot cu iubiri și disprețuri.

 

Sunt o devenire. Iar până acum nu am omorât pe nimeni, așa că încearcă să faci la fel ca să nu devin neant.

Leave a comment

Filed under absurde, cultura, cutume, etica, filosofie, istorie, Jurnalism, lifeitslef, personal, politic, religie, satire, scriituri, socializare

Bărbatul care urăşte câinii

Ştirea conform căreia o salvamontistă a fost bătută de un interlop/mafiot nu mă surprinde. Lucruri de genul ăsta se întâmplă mai tot timpul. Aradul,de exemplu, e plin de mafioţi. Ce frumos sună expresia de interlop! Cine decide care dintre ei ajung în puşcărie? Tot ei, interlopii. Au pile peste tot, doar sistemul este corupt. Mai cade un poliţist, mai un judecător. Un clan se ridică, altul iese din peisaj sau se dă la fund pentru o vreme (sau este scos, într-o oarecare măsură, din joc). E un fel de loterie de tip Game of Thrones. Cine f**e/se f**e pe (cu) cine, în limbaj de stradă.

 

La noi, am prins ceva scandaluri, nu toate au ajuns în presă. Adevărul e că indivizi de genul ăsta cam fac legea. Mi-aduc aminte de un conflict de acum câţiva ani. Eram cu sora mea prin centrul Aradului. Reuşeşte să parcheze maşina între două boliduri, în faţa unei terase. Ies la limită din maşină şi un puţoi de la o masă comentează că i-am zgâriat maşina. Soră-mea aplanează conflictul cu tact, se urcă în maşină şi parchează în altă parte. Să nu ne trezim cu ea lovită sau cu alte ameninţări. Ştia că boul respectiv se legase de mine pentru că arăt cum arăt.

În decembrie, un amic este bătut fără motiv de şmecheri. Poliţia este dezinteresată. Deviza ”Protectie şi siguranţă” (sau siguranţa e prima) e pentru cei care plătesc şi nu mă refer la contribuabili. Vă plătim salariile, jegoşilor! Nici nu mă mir că după două zile de la conflict, poliţia îl ridică pe presupusul agresor de acasă. Dacă mass-media tăcea, tăceaţi şi voi. Se pare că individul e cunoscut pentru răpirea şi agresarea unui tânăr, undeva prin 2006. Era băut, nu e el de vină. E de vină Satana, care toarnă în pahare.

 

Aproape nimic nu justifică violenţa, de orice fel. Mă gândesc şi la conflictele cu imigranţii. Este dubios că au venit tocmai în Europa, continentul cu cele mai agresive exponente de ură rasială. Să nu uităm că albii sunt (cam) criminali. Nu doar arabii/musulmanii au o istorie violentă. Vreme de sute de ani, falşi creştini au făcut exact ce fac grupările teroriste arabe astăzi. După acelaşi model. Şi, cică, arabii sunt înapoiaţi, acum. Cam sunt. Noi făceam asta acu’ 8 secole. Şi să nu uităm cum am reuşit să pornim 2 războaie mondiale. La diferenţă de vreo 25 de ani.

Nu mai vorbesc de iminentul război rusesc. Câte ţări din Estul Europei au avut de suferit din ‘91 încoace? Motive şi motive. În final, în spatele lor, se ascund ambiţiile unora. Guvernele noastre s-au implicat în primăvara arabă, şi-au consolidat puterea pe unde au prins o oportunitate. Între timp au dat naştere la paraziţi. Vorbim de acei terorişti care îşi apără interesele lovind în populaţia civilă din Europa. Nu de alta, dar eu, unul, nu am auzit de atentate la adresa unor politicieni până acum. Mă refer la ceva serios.

 

Mă dezgustă secretomania guvernelor noastre, reacţia violentă a unor arabi, atitudinea ruşilor, invazia de imigranţi care nu au loc în ţări arabe, dar au loc în Europa. E ca şi cum am găzdui mii de arabi şi i-am integra în societate, dar nu am face nimic concret pentru a relansa economia, pentru şomerii noştri. De parcă nu ar fi evident, deja, că orice fiu de sclav va deveni stăpân peste cei care i-au înrobit pe părinţii săi. Nu spun să nu fim milostivi, majoritatea celor ce fug din Siria, fug de ororile războiului. Dar e de datoria nostră să le aducem aminte că nu putem să renunţăm la noi pentru ei, la infinit.

Vor rămâne oaspeţi aici, iar noi nu suntem o nouă Sirie. Vor trebui să-şi facă viaţa aici, iar dacă le va plăcea vor rămâne. Dacă le va fi dor de casă, se vor întoarce. Dar nu vor putea să ne impună în ce să credem sau cum să credem. Trebuie să fim ospitalieri, dar vom fi muşcaţi de vipere pe care le vom creşte. Pentru că nu vrem să ne protejăm. Nu îmi plac atitudinile extreme referitor la această problemă. Eu sunt foarte strict, cu mine. Dar nu pot să am o atitudine de acest gen cu oameni pe care nu-i cunosc. Nu pot să-i primesc pe toţi cu braţele deschise, nici nu pot să-i alung violent pe toţi fiindcă unii sunt agresivi.

 

Revenind la problemele de proximitate, unde avem şi noi nişte demoni personali. Trăim într-o societate bolnavă, unde prietenii din copilărie au devenit politicieni-mafioţi. Nu vrem Moldova că nu o putem căra în spate. Se fură sub forme noi şi abia dacă mai putem face ceva pentru noi. Suntem ipocriţi, şi slabi, şi corupţi, şi plini de confuzie. Dar avem loc pentru străini. Stai la masă cu poliţişti corupţi şi nu te saturi!? Ai prieteni mafioţi şi nu te dezici la un moment dat de ei!? Înseamnă că nu suntem în stare să ne dorim ceva mai bun, ca naţie.

Eu, oricum, am ajuns la concluzia că suntem toţi curve, toţi boschetari. Acolo unde e inima mea, e acasă. Iar dacă inima mea e fericită, fără vreo minciună, înseamnă că o curvă s-a lăsat de meserie. Nu am lux, fiindcă abia mă am pe mine, dar măcar tavanul meu are mai multe stele decât un hotel din Dubai, vorba aia!

Ca om, încerc să fiu echidistant faţă de lucruri. Urăsc câinii, ăia cu cefe late, dar urăsc şi căţelele. De fapt, urăsc o lume întreagă şi mă urăsc şi pe mine ca să nu fiu ipocrit.

 

Şi nu pot să nu urăsc un hater din Oradea care împuşcă fără motiv un pui de labrador. Deh, îşi proteja copiii. Cu pistol deţinut ilegal. El în curte, câinele în stradă. Îmi apăr berea de o salvamontistă. Mai bine, îmi apăr cisterna de benzină. Intru peste arabi şi îmi pun guvernul meu. Creez haos în ţările vecine, mă amestec în treburile lor, dar nu eu am început. Trăiască ţarul! şamd…

Îmi plac pisicile (alea mari, bengaleze). Nu mă omor cu câinii, dar pe unii încep să-i urăsc…

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, filosofie, istorie, Jurnalism, lifeitslef, personal, politic, satire, scriituri, socializare