Tag Archives: alcool

“THAT is why you and I love the drugs”*

În perioada gimnaziului m-a apucat o pasiune ce a durat multă vreme pentru mister, spiritualitate și tot ceea ce nu se vede cu ochiul de carne. Nu mi-am bătut capul cu vreun ochi masonic sau alte aberații. O cană de vin mă deschide poetic mai mult decât un grad de masonerie.

 

Citeam cu nesaț lucruri despre rituri de inițiere. De la ficțiunea lui F. Herbert la maestrul M. Eliade, la texte criptice și pasaje cu explicații din Cărțile Sfinte. Erau hrană pentru suflet.

 

Acum trăiesc într-o epocă pierdută. Legalizați marihuana fiindcă alcoolul ucide.

Ar fi fost o legalizare oarecare doar pe motiv că acum vreo 6-7 ani erau legale legalele sau etno(nu prea)-botanicele(nici măcar).

Alcoolul era medicament. Cel contrafăcut era tot medicament, doar că era otravă (pharmakon înseamnă deopotrivă leac și otravă). Termenul grec desemnează o substanță cu valori opuse, leac și otravă. Filosofia făcea diferența la dozaj și metode de prelucare. Probabil și alte elemente. Alcoolul natural, în dozaj perfect era/este medicament. A devenit otravă la abuz (intoxicație, cu toate valențele religioase ale termenului). De aceea s-au dat legi cu privire la el (de studiat istoria ginului în Londra și efectele sociale ale distileriilor ilegale și imorale ale vremii. Motiv pentru care englezoaicele sunt urâte<sic>).

 

Omul nu știe să aprecieze, iar abuzul a devenit o problemă clară. Legalizarea marijuanei ar însemna un rău în plus, nu un bine, lăsând la o parte dilemele cu privire la libertatea individuală conform căreia pot să te distrugi după cum vrei. Dacă trăiești singur pe o insulă, poate că libertatea ta nu o îngrădește pe a mea. Poate!

Oricum, legalizarea se va face când cineva (politic vorbind) va putea face o avere din asta, nu când vrea junkist-ul de rând sau dealer-ul mic. În plus, cel mai renumit consumator, B. Marley, a murit de cancer. Deci nu pare a fi tocmai un remediu, cel puțin, nu fumatul ș.a.m.d.

 

De la alcool ca remediu, ajungem la celebrele „substanțe interzise”, ca parte din mai sus menționatele rituri de trecere. Acum, sunt sau nu legale în diferite țări și sunt privite ca divertisment. Te calmezi, te recreezi etc. Nu! Sper ca niciuna să nu fie legalizată până nu-i pricepem bine rostul. Și atunci nu ar mai avea sens să ne consumăm cu dilema legal/ilegal. S-ar pune doar problema moral/imoral.

Cei de dinaintea noastră aveau acces la lumea spirituală, noi avem acces la nebunie și dezastru. Da, e bine pentru o seară, la petreceri. Dar cum rămâne cu demonii, mai apoi? Ce zici de șerpi și dragoni, de zâne și vrăjitoare, de copaci-meduze, de tramvaie porno etc?

Nu cred că avem nevoie de legalizări, ci de înțelegere. Vrei să-ți rupi capul și să-ți auzi neuronii? Fă cum crezi, dar nu-mi ține teorii că e bine pentru mine și că ar trebui să fie legale.

Pe lângă atâtea indobitociri trecute în legalitate, aștept legalizarea nihilismului, ba chiar impunerea lui prin lege. Adică să fim nuli, fără dorința de a umple golul. Las-o așa că e bine și frumos!

 

“…and that is also why I cannot give that painting back”.**

 

 

* &** Rockarolla

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, istorie, Jurnalism, minte, personal, politic, religie, satire, scriituri, socializare

Revalorizarea lumii

Fapt divers. Mă bărbieream.

Fapt: mă gândeam. Pe sine.

Ne plângem de milă ca lumea se devalorizează. Vechile valori se pierd în procesul distructiv al creației unui viitor mai bun. E adevărat, din cenușă se (re)nasc cele mai mari bunuri, valori, lucruri. Dar viitorul e pe moarte din fașă. Iar românul resimte din plin acest proces.

Sacrificăm ca să trăim mai bine, dar nu beneficiem de nici un confort. Occidentalii trag tare pentru o carieră și câștigă bine. Se bucură de efortul depus. Românul se zbate pentru un ban în plus dar nu suportă consecințele unui nivel de trai mai ridicat. De aceea tranziția în România e sumbră. Mergem de la rău la bine, dar nu avem parte de rodul muncii noastre.

Lăsând politicile, dar nu și socialul, la o parte, mă gândeam că mai sunt și lucruri bune. Odinioară, dacă cereai o sumă de bani, trebuia să te vinzi. Pe tine. Un obicei prost devenea meserie. Se spune că a fost prima din lume dar îmi permit să cred că este doar un alt mit tembel. Dacă vinzi gogoșari la piață, o faci ca pe un obicei. Câștigi un ban în plus. Acum e meserie. Ești piețar, știi tot ce se mișcă/aude în zonă. Și vinzi gogoșari legal(i). De fapt, lucrurile nu evoluează ci merg în toate direcțiile. Ne împrăștiem, vezi cazul universului.

Un fel de prostituție e și cu cerutul de țigări și cheta pentru bere sau substanțe ( =)) ). Te milogești ca o slugă pentru o țigară în fața unui necunoscut. Nație de masochiști, fiindcă tot cresc accizele pentru tutun și alcool. Ploticienii. N-ai bani de un pachet, dar faci o juma’ cu fratele meleu.

Dacă un obicei (prost) a devenit o meserie (indecentă), iată cum un alt obicei – manifestat după aceleași principii – devine o artă. E arta de a seduce, sau de a minți, sau de manipulare, sau de cerși mila cuiva. Un moșneag mi-a spus, la a doua țigaretă cerută, „vezi să nu-ți faci un obicei din asta!”. Ideea era că voi ajunge un ratat. „Dacă ajungi să rămâi fără țigări în viață… ”. Devin un boschetar și nu cred că de lux. Vorbim de un om care stă la bar, fumează și bea. Asta e viața lui.

Problema cerutului de bani, alcool și țigări e că ești văzut ca o marfă, nu ca fiind marfă. Mai ales pentru fete. Nu înțeleg că ești tras pe sfoară și nu primești decât niște zâmbete de recunoștiință. Vorbim de oameni care nu cunosc bonomia. N-ai fi tras pe sfoară dacă înțelegi și n-ai pretenții. Pici de prost dacă te gândești la profit. Și cât de ușor te lipești de careva pentru o bere!

Cred că putem vorbi de o revalorizare, nicidecum de o devalorizare. La urma urmei nu ești o curvă fiindcă te descurci. Nu întotdeauna te vinzi pe tine și, dacă ai tact și noblețe, chiar, nu vinzi nimic nici din omul dinlăuntru. Rămâi un om cu demnitate. Strada te învață.

Leave a comment

Filed under filosofie, lifeitslef, minte, pub, scriituri, socializare