Tag Archives: haos

rezist  nu mai resist aceasta este altă întrebare

de parcă lumea este prea mare și are nevoie de un nou început unul în care să nu mai călcăm strâmb dar astfel totul nu ar mai fi fost străbătut cu aceeași curiozitate știam să umblăm de la bun început dar nu știam să umblăm fără să ne punem piedici sau fără să cădem lecția de a umbla corect se face în timpul mersului despre alte lucruri poate nu pot să spun ceva asemănător

 

Pasiuni există cumva sau poate doar se nasc în timp ceva câteva lucruri te schimbă sau se schimbă în tine și te fac din umbră să fii omul de față Ca un mecanism ce nu se vede ce pune în mișcare lumea și o trimite către lumină Aceste dorințe de care vorbesc unii de parcă ar dori să nu mai fim oameni nu cred că sunt o problemă. E ceea ce ne face umani. E parte din noi nu o putem nega pur și simplu dintr o dorință obosită de a fi zei dorim lucruri și eu  doresc mult și multe

 

Aș spune că pasiunea mă îndeamnă să mă duc către anumite lumini. E o mișcare haotică aveam tot spațiul din lume aceeași lume ce trebuie să ardă dacă nu de la sine și nici din păcatele sale atunci trebuie să ardă din pasiune. Precum lumea din mine un microunivers ce stă să erupă mânat de pasiuni și dorințe, de legi pe care le-am strâns în ani, un tumult existențial.

 

Nu e vorba doar despre ce doresc ci și despre ce nu doresc. Nu e vorba de un suflet sau două, ci de o pleiadă, de unic, de singular, de întreg. Apoi putem lua în cosiderare nimicul și atracția contemporană spre auto-defăimări, spre umiliri noi. De parcă cele vechi întotdeauna sunt mai rele. De parcă cele vechi nu erau toate bune cândva.

Nu, lumea asta trebuie să ardă și nu sunt eu cel ce inițiază focul. Eu nu pot decât să ard pe dinăuntru, eu nu pot să ard pentru voi. De aceea, rezist în mine fiindcă nu mai rezist pentru cineva. Iar pasiunea pentru viață, în toată macabritatea ei, mă ține treaz. Căci nu aș putea să mor pentru voi într-o zi, deși o fac zilnic.

Ce comete să fie atât de rele și pierdute în drumurile lor? Puține învață să umble să nu-și strice cozile de cristal și toate mor oricum. Dar pasiuni despre care au rostit si alții cuvinte le fac să fie chiar și când destinul lor e același.

Leave a comment

Filed under absurde, etica, filosofie, personal, satire, scriituri

Mituri urbane

Într-unul din studiile sale, Mircea Eliade menționa un exemplu cu privire la crezuri. Omul triburilor primitive – sau omul lumii a treia,dacă preferați – are un crez religios foarte puternic. Deși nu excelează în virtuțile minții, crede cu tărie în irațional. Atinge cote ale fanatismului fără speranță. Deși e prost crede cu tărie în idealuri pentru care e gata să moară. Este puternic și sincer. Poate fi manipulat ușor.

Omul modern, civilizat și ce a urmat după este exact opusul său. Persoană inteligentă, cultivată, cu un raționament mult mai potrivit, nu crede în nimic. Nici măcar în valorile morale pe care susține că le urmează. Nu și-ar da viața niciodată pentru un ideal cât de mărunt. Este victima celor mai mici suspiciuni. Este slab și ipocrit. Nu mai are nevoie să fie manipulat.

 

Lumea a evoluat de multă vreme de la stadiul de maimuță, iar universul își continuă expansiunea. Totuși, caracteristicile umane se întâlnesc, la modul aleator, în indivizi care, parcă, nu au nici o legătură cu ceva, orice. Am un sentiment de profund haos când mă uit la exemplare. Cel prost conduce și prostește, cel inteligent pare redus, înfrânt, cel adaptabil și-a pierdut din șarm, cel sănătos domină, cel slab se descurcă etc.

Într-o lume care dovedește că nu este propria stăpână, haosul se respândește din interior, de la centrul său. De parcă, după Big Bang, a fost Haosul, nu înainte. Haosul este, acum, un amalgam de nimicuri alese. Înainte era Nimic. Asta după teoria cu pricina.

 

<Menționez că haos înseamnă ceva, sub formă dezorganizată, în stare primordială și inexactă. Nimicul nu există sau, dacă preferați, ceva ce nu există. E o problemă de logică și lingvistică. Nu vreau să fiu diletant ca un filosof și să rămânem în ceață. De multe ori sunt folosite ca sinonime deși nu ar trebui. M-am jucat cu ideile mai sus prezentate făcând apel tocmai la astfel de greșeli.>

 

Eu cred în Creaționism. Îmi vine greu să cred că Natura a creat o entitate – omul – capabilă să se distrugă pe sine și pe ea. De unde tendințele sinucigașe? Știm că universul se destramă. Dacă totul a apărut din nimic, atunci de ce mai este loc? De ce universul se extinde, materia se împrăștie?

Unul din cele mai nocive mituri a fost să credem că Universul e etern. Dumnezeu e. Și astea le-am învățat când eram mic. Am înțeles abia acum, la maturitate.

Alt mit e că femeile sunt ….. Adevărul e că, în ciuda diferențelor ce țin de trup și minte, suntem  aceleași substanțe cu proprietăți chimice și fizice. Sufletul, nu schimbă nici el prea multe. Adevărul e că omul este egoist și îi place să dea vina pe alții.

Animalele au suflet. Nu le ajută prea mult. Nici pe oamenii care au suflet nu îi prea ajută. De fapt, pe suflet ar trebui să-l ajute trupul și mintea, dar mai bine nu. Empatia este cea mai bună explicație impotriva acestui crez.

Carnea de pui e mai sănătoasă decât cea de porc. Depinde de alimentația lor.

Carnea e nocivă. Noi trăim și cu proteine. Punct și virgulă, am citit un articol despre cele mai nocive legume!?

 

Lista miturile care circulă pe la noi, prin orașe poate continua:

– alcoolul este afrodisiac (de fapt, consumul duce la impotență),

– marihuana te vindecă (orice dependent este bolnav, dar încă nu știe de ce anume. Trist e că marihuana are proprietăși curative pentru boli grave. Dacă stai la colț de stradă și vorbești de legalizare din motive medicinale, ai grijă ce-ți dorești. Plus că e drogul de început pentru cele care provoacă dependeță mult mai mare),

– minciunile nedovedite sau cele albe nu fac mult rău (efectul lor se vede cel mai bine în timp, este cumulativ!!),

– masonii conduc lumea (Mafia este peste ei și de ei nu se plânge nimeni, mai ales că pot fi părinți de-ai noștri sau copii. Nu fac apel la termenul general cu rol de țap ispășitor folosit de politicieni sau altă categorie rău famată),

Etc

 

Partea dureroasă e că noi chiar credem tot soiul de baliverne care par a avea logică, orice fel de logică, fie ea și proastă. Credem în orice și în nimic în același timp. Iată marea reușită a lumii contemporane. Și renunțăm cu ușurință la orice și la nimic fiindcă ne-am învățat să ne împotrivim celor care învață pe alții. Noi suntem supra-oameni fiindcă punem la îndoială totul, mai puțin pe noi înșine. Iar când o facem, suntem zei, deși tocmai ne-am redus la înexistență. Culmea? Nu prea! Unsprezece apostoli s-au îndoit, plus femeile, iar doar unul a fost numit Necredinciosul, tot dintr-un mit creeat din neatenție.

Avem convingeri mari dar fără putere. Omul primitiv al lui Eliade avea convingeri mărunte, banale, superstițioase, dar și o putere incoruptibilă. Pe alocuri, am văzut oameni mari cu idealuri mari, cu putere mare. Acum sunt țărână iar idealurile lor sunt viața unor oameni contemporani.

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, filosofie, lifeitslef, personal, politic, religie, satire, scriituri