Tag Archives: pharmakon

“THAT is why you and I love the drugs”*

În perioada gimnaziului m-a apucat o pasiune ce a durat multă vreme pentru mister, spiritualitate și tot ceea ce nu se vede cu ochiul de carne. Nu mi-am bătut capul cu vreun ochi masonic sau alte aberații. O cană de vin mă deschide poetic mai mult decât un grad de masonerie.

 

Citeam cu nesaț lucruri despre rituri de inițiere. De la ficțiunea lui F. Herbert la maestrul M. Eliade, la texte criptice și pasaje cu explicații din Cărțile Sfinte. Erau hrană pentru suflet.

 

Acum trăiesc într-o epocă pierdută. Legalizați marihuana fiindcă alcoolul ucide.

Ar fi fost o legalizare oarecare doar pe motiv că acum vreo 6-7 ani erau legale legalele sau etno(nu prea)-botanicele(nici măcar).

Alcoolul era medicament. Cel contrafăcut era tot medicament, doar că era otravă (pharmakon înseamnă deopotrivă leac și otravă). Termenul grec desemnează o substanță cu valori opuse, leac și otravă. Filosofia făcea diferența la dozaj și metode de prelucare. Probabil și alte elemente. Alcoolul natural, în dozaj perfect era/este medicament. A devenit otravă la abuz (intoxicație, cu toate valențele religioase ale termenului). De aceea s-au dat legi cu privire la el (de studiat istoria ginului în Londra și efectele sociale ale distileriilor ilegale și imorale ale vremii. Motiv pentru care englezoaicele sunt urâte<sic>).

 

Omul nu știe să aprecieze, iar abuzul a devenit o problemă clară. Legalizarea marijuanei ar însemna un rău în plus, nu un bine, lăsând la o parte dilemele cu privire la libertatea individuală conform căreia pot să te distrugi după cum vrei. Dacă trăiești singur pe o insulă, poate că libertatea ta nu o îngrădește pe a mea. Poate!

Oricum, legalizarea se va face când cineva (politic vorbind) va putea face o avere din asta, nu când vrea junkist-ul de rând sau dealer-ul mic. În plus, cel mai renumit consumator, B. Marley, a murit de cancer. Deci nu pare a fi tocmai un remediu, cel puțin, nu fumatul ș.a.m.d.

 

De la alcool ca remediu, ajungem la celebrele „substanțe interzise”, ca parte din mai sus menționatele rituri de trecere. Acum, sunt sau nu legale în diferite țări și sunt privite ca divertisment. Te calmezi, te recreezi etc. Nu! Sper ca niciuna să nu fie legalizată până nu-i pricepem bine rostul. Și atunci nu ar mai avea sens să ne consumăm cu dilema legal/ilegal. S-ar pune doar problema moral/imoral.

Cei de dinaintea noastră aveau acces la lumea spirituală, noi avem acces la nebunie și dezastru. Da, e bine pentru o seară, la petreceri. Dar cum rămâne cu demonii, mai apoi? Ce zici de șerpi și dragoni, de zâne și vrăjitoare, de copaci-meduze, de tramvaie porno etc?

Nu cred că avem nevoie de legalizări, ci de înțelegere. Vrei să-ți rupi capul și să-ți auzi neuronii? Fă cum crezi, dar nu-mi ține teorii că e bine pentru mine și că ar trebui să fie legale.

Pe lângă atâtea indobitociri trecute în legalitate, aștept legalizarea nihilismului, ba chiar impunerea lui prin lege. Adică să fim nuli, fără dorința de a umple golul. Las-o așa că e bine și frumos!

 

“…and that is also why I cannot give that painting back”.**

 

 

* &** Rockarolla

Leave a comment

Filed under absurde, cutume, etica, istorie, Jurnalism, minte, personal, politic, religie, satire, scriituri, socializare

Despre cum să fiu

De-a lungul anilor am adunat câteva prietenii. Poate dintr-un zel amăgitor sau fals, poate din neştiinţă sau din alte motive pe care îmi este greu să le descopăr acum nu am făcut prea mare diferenţă între oameni. Oameni pe care îi cunosc şi oameni necunoscuţi, prieteni şi duşmani. Sunt inconjurat de mulţi cunoscuţi. I-am văzut, i-am observat, i-am pândit. Nu cred că am căutat să îmi bat joc de ei, doar fiindcă i-am văzut în momentele lor puerile. Am respectat dreptul lor la a fi.

Am mulţi amici şi am prea mulţi prieteni. Îmi spuneam că sunt 6 prieteni, restul amici, dar adevărul e că sunt mai mulţi decât degetele de la două mâini. Fiindcă mă cunosc şi încă le pasă. Ar putea să spună ceva şi să plece. Ocazional se mai găseşte câte unul să-mi spună că sunt prost pentru felul în care gândesc, imediat după ce mă laudă pentru lucrurile mari şi valoroase pe care le pun pe blog. E un fel de “eşti deştept, dar eşti prost”. Bine, Gică!

Evident iubesc absurdul, chiar dacă doare, şi paradoxul. Paradoxul se trage din credinţa creştină. Eu sunt un depravat, nu mă pot lăuda că mai am credinţă. Am ales să renunţ la ea fiindcă sunt hedonist şi urăsc ipocrizia. De aceea nu mai cert pe nimeni care e slab ca mine, în exact aceeaşi privinţă. Dar nici nu renunţ la principii. Nu mai vreau să fac rău, ci vreau să fac bine. Nu mă mir că sunt luat de prost de către oamenii pe care i-am apărat de zeci de ori pe ascuns. I-am iubit şi nu le-am scos ochii pentru multe din greşeli. Am tăcut şi am reparat ce am putut, cât am putut. Dar ei sunt zeloşi, şi orbi, şi m-au scuipat cu orice ocazie. Acum, unii se întorc fiindcă le este dor de compania mea.

Cel mai mare regret în prezent este că m-am irosit pentru oameni care nu meritau. Când am văzut că nu merită am continuat munca în speranţa că mai poate ieşi ceva bun. Am aruncat mărgăritare în noroi şi, uneori, tot eu le-am cules. Regretul de care vorbesc e că am obosit. Am obosit atât de mult şi m-am stricat ca om atât de mult încât am ajuns să fac numai rău celor care nu merită, celor care mă ajută chiar acum, gratuit. Şi tratamentul acesta îl meritau, mai degraba, ceilalţi, pentru care am tras fără cap.

Aş vrea să fiu prost, dar, se pare că ştiu prea multe ca să mai fiu prost. Se spune despre o anumită filosofie că este nebunie pentru lume. Mă întreb ce este pentru un om, acest pharmakon? Medicament pentru sine şi cei care acceptă, otravă pentru ceilalţi din jur. Dar dacă pierzi esenţa, tu, ca vindecător, nu te otrăveşti şi tu? Sau vorbim despre cel de-al treilea sens, de ţap ispăşitor? Un fel de placebo distorsionat şi reinterpretat încât să nu mai fie nimic decât un miraj aproape perfid.

Cred că cel mai fericit moment pe care-l voi avea va fi acela când eu voi eu.

Leave a comment

Filed under absurde, cultura, cutume, etica, filosofie, lifeitslef, minte, personal, satire, scriituri, socializare