de ce nu e în regulă să mănânci carne cu carne

Într-un cuplu care se iubește, bărbat și femeie, amândoi membrii sunt egali formând un tot, un întreg.

Acest întreg este un paradox pentru că fiecare element din cele două este diferit dar complementar, asimetric, unic. Puși unul în locul celuilalt nu e la fel, ei se susțin reciproc doar printr-un act de iubire. Când iubirea nu este, raportul se schimbă.

Egalitatea celor două părți diferite este dată de ceea ce le lipsește, ceea ce duce la interdependență, liantul rămâne iubirea. În alt context, nu există raport de egalitate.

recompensa

Când ești copil ești ademenit să faci binele cu o recompensă(/răsplată) pe măsură. Când devii matur vei descoperi că îți poți pierde chiar și viața dacă faci un bine. Adesea nu este recompensă(/răsplată) pentru facerea de bine.

Teoria recompensă-răsplată poate își are rostul în cazul copiilor, dar e inutilă în lumea materială a adulților. Excepția ar fi filosofia creștină, cu recompensă/răsplată după moarte, dar aici vorbim ușor de alt plan. Cartea Epistola către Evrei e o scriere superbă legat de ceea ce contează în viață și răsplata că o plată a unei datorii.

Lumea reală e doar un preambul la iad, în care fiecare ucide pe fiecare pentru o bucată de pâine prea multă.

Binele rămâne propria recompensă/răsplată și spun asta fără să scad ceva din valoarea jertfei supreme.

PS: Inițial, textul se dorea referitor la conceptul de recompensă, dar schimbarea cu conceptul de răsplată aduce o lumina nouă, în ideea că răsplata nu înseamnă întotdeauna recompensă.

care pe care cară

Una din filosofiile de bază ale comunității (lgbt+-/\) de devianți sexuali se referă la abuzuri în familiile de heterosexuali. E un paravan perfid pentru a se ridica în slăvi pe ei înșiși. Originile lor sunt tot în familii de heterosexuali, cu bune, cu rele, ca și ei.

În schimb, individual vorbind, multe persoane au parte de o dramă, de un abuz în copilărie sau perioada adolescenței. Și devin pe invers. Este o traumă, un rău, o boală. Ceva ce îi schimbă, ceva ce îi pune pe un anumit traseu în viață.

Nu am auzit de un om să devină heterosexual în urma unui eveniment teribil, în urma unei suferințe. (Probabil lucrul acesta deja s-a schimbat. Sigur în comunitățile lgbt au fost și sunt oameni crescuți de mici cu acea filosofie dar care au realizat că nu aceasta e ceea ce vor în viață). Cine e normal și cine e anormal atunci?

Ideea e că nu suntem fără de păcat. Nu trebuie să ne simțim prost și să iertăm prostește orice. Nu trebuie să iertăm cu ușurință un păcat doar pentru că suntem noi, ipocriții, vinovați de el. Păcatul, răul, greșeala trebuie criticate plecând de la ale noastre către ale altora, cu fermitate, cu compasiune (suntem în aceeași oală), în mod echilibrat. Dă o șansă omului să crească!

Lipsa unei reacții față de rău pentru că noi suntem vinovați de rău e o greșeală catastrofală, în plus. Nu fac apologia ipocriziei.

Trebuie să condamnăm propriul păcat chiar dacă ne condamnăm pe noi, ipocriții. Altfel, copilul va crește și va tăia pamblica la…