Deka log IV

Cu mulți ani în urmă mama mea făcea parte dintr-o dubioasă structură de tip piramidal de cusătoare de pantofi de piele pentru italieni. Primeau materia primă si coseau până nu le mai ieșeau ațele. Aveau sculele de bază și erau plătite prost. Pentru oarecare motiv, rar se acceptau bărbați pentru asta și li se promitea mult. Ca și familie, o ajutam ocazional să iasă bine la final de lună. Sau pentru un bonus. Știam doar că facem asta tot pentru noi. Își pierduse locul de muncă și trebuia să se descurce. Fiindcă sistemele umane nu sunt de încredere.

Au urmat ani în care a trăit în teamă, niciodată să se răzvrătească pe față. Ne-a crescut să fim liberi, dar nu și-a pus problema să moară pentru asta. Nici nu și-a dorit ca vreunul să facă asta. Și toată învățătura părinților mei și a lumii, în sine, nu e altceva decât asta, în final, să accepți să mori pentru a trăi.

Câte minciuni a suportat țara asta în numele unui trai mai bun? Și cât de mult am trădat idealul de iubire de aproape în numele perfidiei de a fi liberi? Cum au mers, într-un final, niște bani –câștigați pe rupte de familia mea ne-avută- pe minciuna Caritas? Și de câte ori, de la căderea vechiului communism, ai mei au fost prinși în sisteme de tip piramidal de minciună?

Chiar și eu am fost prins în pânze de păianjeni: Herbal Life, minciuna cu iz de cancer și boli de ficat; ING și pensia privată; ceva amiciții cu vegani și coach/trainer-i ce nu ajungeau nici la cheia bolidului pe care-l conduceau…și câte și mai câte…

Multe ipocrizii și înșelătorii ieftine.

Cumpără un rahat și participă la tombolă. Atrage și pe alții și câștigă în plus. Și toate acestea pentru bâlciul magnific și universal prin care găsim metode noi să practicăm călcatul semenilor în picioare.

Aș putea să vorbesc de măgăria de la primărie dar am amici acolo. Aș putea să vorbesc la modul general despre guvern și deciziile de pandemie. Aș putea să povestesc zeci și sute de anecdote despre colegii de breaslă din domeniul ospitalității, despre cum sorb bani și nu le pasă că vor plăti pentru ei! Pentru că, în firea lucrurilor, plătești pentru ce primești și ceea ce oferi. Ți se va cere socoteală pentru ce fire de iarbă ai călcat sau câte…

Sau aș putea să povestesc despre cum tatăl meu a plătit ca să nu fac pușcărie (am scris-o, din alte perspective). Pentru că am vorbit, angajat fiind la un birt, despre ceea ce trebuia, siguranța personalului. Și unora nu le-a plăcut. Și mai erau vreo doua-trei motive să mă dea afară cu scandal. Fără să mă gândesc că urma tragedia de acum 5 ani, adică la un an după ce eu am vorbit că nu e ok să ai un bar fără variante de stingere a vreunui incediului. Asta era în 2014. Și abia acum îmi dau seama cât de ușor scăpăm unii și cum NU scapă alții. Fără să fac pe victima, departe de mine…

Anul acesta mi-am trimis colegii acasă, într-o zi de duminică, într-un bar, dintr-un oraș needucat. Situația este că sunt de acord cu metode de precauție, dar nu înțeleg deciziile politice pe temă. Așa că mi-am dat masca jos și m-am apucat de treabă, localul fiind gol, stocuri… Și mi-am luat amendă ca un terorist. Nu mai intru in detalii. Doar că… e nevoie de doua mașini de polițiști locali, jandarmi și inspectori pentru nepurtarea măștii. Și ceva atitudine gravă de supărare din partea miliției de primărie.

Pe scurt, mi-a dat mama bani de ziua mea să plătesc amenda. Poate că simte că sunt într-o altă criză spirituală și de data asta aș putea să dau foc la jumătate de oraș pentru că nu suntem în regulă. Doar că așa, aș supăra-o. Doar că așa nu mi-aș cinsti părinții, ca veșnic om cu frică de oameni, măcar că ei nu îmi pot face nimic, nici măcar să-mi ia viața.

mas-că, măști

E foarte dificil să tragic o concluzie logică și coerentă cu privire la tot ceea ce se întâmplă în jur. Virusul există, nu se știe cum a ajuns viral, la propriu și la mass-media. Există, afectează pe cei slabi sau slăbiți. E mai grav în vest decât în est șamd

E ciudat cum oamenii pot să creadă că în 2020 un virus poate fi activat prin unde (4, 5G, indiferent). Pare scenariu SF, dar e doar o problemă de timp până vom avea acces la alte informații cu privire la cum funcționează lumea în deplinătatea ei. Mecanismele ei încă ne joacă feste. Și am învățat multe doar ca să ne întoarcem la mai vechea filosofie ce spune că nu știm (mai) nimic.

Eu am început abia acum să înțeleg unele concepte despre Divinitate, acum, când sunt atât de departe de sacralitatea pe care o doream cu 15 ani în urmă.

Ciudat, am ajuns să mă întreb cine sunt dacii liberi tocmai acum. Cine sunt oamenii aceia care fac dreptate dar nu o fac legal într-un sistem corupt și bolnav în care principalii actori sunt politicienii și mafia, iar cei secundari, noi toți? Și puțini, acei spectatori/actori care au de spus cel mai mult și de făcut cel mai mult cu privire la această problemă. Or fi niște hippioți, dacopați cu adevărat sau doar niște oameni care vor păduri fără derapajele filosofice tipice unor oameni care încearcă să reînvie ceva mort?

E era reinventărilor mintale, ideatice, abnegației, nici măcar a nopții minții că măcar aceea ar fi odihnită. Nu mai sunt bărbat ci sunt ce vreau eu, ceea ce decid eu prin libertatea de ființă vie universală! E era gândurilor moarte în esența lor. Eu sunt dac, eu mă simt femeie, eu mă declar antiteist, eu sunt, fără diplomă, fără certificat, eu sunt universul. Apoi mori și ești la fel de prost ca toți strămoșii tăi. Ce bine că e pământul plat și Dumnezeu fraier că altfel… cine te ținea în viață.

Revenind la cele sfinte, în lipsa unei sacralități pierdute sau în nevoie de reîntoarcere la ceea ce am căutat și pierdut, cred că discuțiile la bere ar trebui să se refere la cezari și atât. Cele sfinte nu se spun, se împărtășesc, se strigă pe străzi, se șoptesc în taină, în locurile ascunse, se hrănesc în singuratate și se scuipă larg, cu gura deschisă ca șeol peste marea moartă.

Revenind la primul subiect, cezarii, nu poți trage concluzii decât dacă ești o persoană analitică la modul intens. Să cauți, să vorbești, să investighezi. Care e treaba cu virusul acesta? Veșnica intrebare: crezi în el? Apoi urmată de: Știi tu pe cineva? Da, știu. Știu că a fost infectat și s-a infectat. Știu că altul a murit. Asta, dacă poți fi sigur 100% că testele indica SARS-COV2 și nu o răceală sau o gripă, după cum spun alții.

E pandemie. E un virus care nici măcar nu sună a ciuma neagră, care nu lovea pe cei slabi ci pe oricine. Trebuie să ne protejăm. De aceea avem un minister al sănătății. Să pună știința în aplicare. Altfel spus, să se ofere omului de rând protecție fiabilă, apoi celor mari. Nici măcar. Avem măști, cele mai proaste, cumpărate la suprapreț sau ieftine dar achiziționate en gros. Calitatea e îndoielnică. Nu sunt măști pentru uz medical. Oricum sunt pentru o singură utilizare, trebuie purtată după anumite reguli până în 4 ore. O poartă, în schimb, președintele țării. Iar în mass-media se anunță că rezistă la mai multe spălări și nu își pierde eficiența. Normal, pentru că este cea mai puțin eficientă în caz de pandemie. Ce să și piardă, la o eficiență de poate 10% (e notată cu 90%, dar nu acoperă etanș căile de acces pentru viruși)?

Cezarii noștri, protectorii noștri, nu știu ce fac. Habar nu au să se protejeze pe ei. Și nici măcar nu se sinchisesc să o facă. Se vede tot în mass-media. Legile nu sunt pentru oameni ci pentru dobitoace, de aceea se revoltă românii, care, se știe, nu sunt cele mai inteligente minți dintre cele oricum îndrăcite.

Iar colegii lor într-ale protecției cetății, milițienii, sunt cea mai proastă speță de oameni de la noi. Gândirea lor critică lipsește cu desăvârșire, că școală nu prea au. Un singur exemplu elocvent de la mine din sat, nici o secție de poliție nu s-a mobilizat să ofere măști (măcar că sunt aproape inutile) în loc de amenzi. Nu! De când li s-a cerut, agenții umblă în haită să vâneze, mare parte, oameni amărâți, care, ce-i drept, ar avea nevoie de puțină educație.

Nu mai vorbim (în detaliu) despre sistemul medical. Ca la prima zăpadă, autoritățile au rămas luate prin surprindere de valul doi anunțat tot de către ei în primăvară. Exact, începe în octombrie, dacă îmi bine aduc aminte. Iar despre cadrele medicale… e ciudat că cei drepți, puțini, care au refuzat să ia mită ca să nu lase oamenii să moară trag acum cot la cot cu cei care și-au vândut sufletul în trecut pentru 10 lei sau 1000 de euro.

De corporații, la fel. Sunt ajutate să reziste în virtutea faptului că au mișcat la un moment dat sume de bani, ca să vadă vulgul ce politician de succes este cutare, măcar că aveau bani și relații să facă lucruri mari cât piramidele din Egipt. Și omul de rând, omul mic este lăsat să se descurce de vreo 30 de ani. Ba, mai mult, i se pun și bețe în roate.

Viitorul sună bine, mai ales în faliment. Discrepanța se va adânci. Dar aveți grijă pe cine privați de educație, voi cei bogați, căci odinioară, plebea decapita regi!

sursă foto: elitmedical.ro

Omul matematic

Am înțeles că matematica lucrurilor nu e altceva decât un instrument de cunoaștere pentru noi. A ceea ce suntem. A ceea ce ne înconjoară. A celor ce sunt dincolo de noi.

Toate lucrurile sunt matematică. De la laptopul și telefonul cu care îmi scuip ultimele gânduri la platform pe care o fac. Muzica, așa cum o avem de la clasici, e doar matematică ordonată logic.

Se spune despre ea că ar fi mama învățăturii. Educația națiunii are la bază matematica și limba română. Nu ne plac. Nu ne-au plăcut nici înainte. Și cu toate acestea, utilitatea lor este esențială. Mie îmi pare rău că am pierdut gânduri punând la îndoială acest lucru fără folos.

Totul în jurul nostru e matematică, mai presus de ea este doar logica. Eu aș zice că matematica stă și la baza construcției ființei noastre.

Și cu toate acestea, de 30 de ani, oameni incompetenți decid programa școlară, bulversează copiii cu informații nesistematizate, întărâtă oameni maturi. Și peste o lună vor cere din nou votul nostru.

Așa a fost și pe vremea mea, înveți să iei examenele și atât, nu să trăiești cu cunoștintele matematice, nu să te ajute. Doar să treci un hop. Îndopați cu matematici, nu înțelegem nimic.

Imaginați-vă o lume în care John Lenon oricum nu mai e și în care în numele libertății facem sexologie dar nu facem ore de religie. E o lume în care muzica și desenul devin opționale, nu se mai face educație civică, nici tehnologică. O minte tâmpită care să lucreze la fabrică, pe bandă. I se spune zona industrială.