Monthly Archives: June 2018

bestial și atemporal

Simțeam mirosul de cafea. Nu era făcută. Trebuia să mă ridic pentru asta. Și trebuia să-mi fac ceva la păr. Și să alerg. Sau să fac mișcare, ceva.

Preferam lectura goală -gol?- în loc de altceva. O, lenea asta! Am făcut cafeaua.

Pisica dependentă mă exaspera. Mai dorea iarbă, că voință nu avea nici ea. Mă gândeam la delirul lor, al pisicilor. Ce e acolo?

O dimineață leneșă, era deja ora 2, trecut bine de amiază. Eu mă gândeam la mic-dejun. Ea dormea. Vulpea dormea de parcă ar cugeta la Kant și Descartes. Apoi stătea butuc. Lemn. Leneșă!

Șobolanii mor de sete, iar restul lighioanelor se ascund. Toate dependențele se ascund ziua. Doar unii sunt mai aroganți.

Măcar miroase a cafea!

Și afară stă să plouă.

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under absurde, alegorie, cutume, lifeitslef, personal, scriituri

Nu contează cât de lung am părul

Sau momentul acela în care, din cauza globalizării imbecilismului și a pseudo-inovațiilor în arta de a manipula, orice flegmă de om are o scuză.

 

Când îmi recit versurile pittișiane despre lume, îmi dau seama de ce omul acela a inspirat anii 70 și 80. Și nu numai. De ce un mason poate fi clarvăzător și moral în același timp. Că pe el, viitorul nu îl submina ca ființă, ci îl îngrijora ca pe un titan, viitorul vlăstarelor revoltei sale.

 

Acum orice idiot recită sloganul ca pe o scuză. Și nu e nici una, nici alta. Nu contează cât de scurt ai părul, dacă ești un cocalar sau un fătălău, tot acolo e. Celebrul vers nu e o scuză pentru o bere vărsată la un birt de cartier, ci e o acuză la servilismul ieftin ce se poartă și alte obsesii perverse.

Că văd zilnic parașutele umane cum se lingușesc pe lângă cine trebuie, apoi, când se despart, scuipă și înjunghie. Iar când sunt trase la răspundere, îl îmbrățișează pe vehementul NU. Nu eu, nu aici, nu acum, nu ținem țigări, nu respira, nu vorbi, nu gândi, nu pot, toți frustrații, nu manipulării, nu Dragnea, nu noi, nu voi, nu, voi nu, eu, cine? NU!

 

Încă vă plângeți de lipsa democrației și a dreptății în țară. La ce revoluție din întreg universul, cineva nu a pierdut ireparabil totul? Și voi vreți să câștigați totul fără pată de sânge. De la Lucifer încoace, până în 89, cineva a pierdut totul. L-aș pune și pe Țuțea aici. Din nou. Degeaba.

Fac ceva pe democrația voastră! E cea mai mare minciună de la 89. Majoritatea needucată alege încă de atunci, condusă de vechii ciocoi și de cei noi. Iar voi nu sunteți haiduci, ci doar tâlhari de rând. Nu înțelegeți că avem nevoie de oameni, nu de voturi? Avem nevoie de lideri, nu de gloată proastă. Și ce om a pornit un război cu el însuși în ultima vreme? Ca să iasă să ne conducă și pe noi, cei care suntem prea rea de gură.

Nu mai militați pentru democrație că exact ea ne-a distrus. Dacă tot sunteți agitați, de ce nu faceți greve? Vindeți tot fără bon, da-ți salarii fără taxe, da-ți bilete de tramvai pe gratis, benzină fără bani, nu vă opriți la somația poliției. Nu mai plătiți vacanțe de lux pentru politicieni. Când au concediu să meargă acasă, la sapat pământul, cum făceau ai mei.

 

Ah, dar nici anarhia nu e bună. Cum inflorește servilismul, servirea pe sub tejghea, cea mai mare formă de ciumă a comunismului! Care nu reflectă altceva decât slăbiciunea noastră față de etică, orice formă de etică. Nu ar fi mai bine să lăsați haștagurile și lirismul și să îmi dovediți că am greșit că nu mai merg la vot de ceva vreme?

Ce ziceți să confiscați mașina aia de intervenții în caz de răzmeriță pe care a cumpărat-o miliția bucureșteană cu banii nostri? Exact împotriva voastră. Ce ziceți de o resetare la toată societatea asta prin acte ce nu vor aduce pe noi înapoi, după? Adică nu vom vedea rezultatul. Să nu murim ca Țuțea. Să murim altfel.

Nu sunt eu, acum, aici, în aceeași postură? Să servesc unui conflict de interese sau să las tot răul în urmă și să ridic standardele, așa cum am dorit încă de la început? Că lumea nu o mai pot schimba, aproape nici pe mine. Aș zice că mai încerc să fac ceva, dar cine cade, nu mai e treaba mea.

Leave a comment

Filed under absurde, alegorie, cutume, etica, filosofie, istorie, Jurnalism, minte, personal, politic, satire, scriituri, socializare