Monthly Archives: February 2011

Tricky story

Knows as an excentric artist, Tricky has visited us in 2008 and 2010. His artistic views are appreciated by many, although he is often taken as a rather mediocre musician, not quite inspired. Developing obsession for tracks like “Ace of Spades” and other classics, Tricky is also reinventing himself with every album, reaching new grounds with his personality.

Behind the image he created, one interesting fact is the very thing that inspired and consumed him, as an artist: his own life. Other band’s song may represent him, but in the end, his sad story is the thing that pushes him from behind, into the lights. There, Tricky becomes a one man show. Can’t ignore the other artists that have played with him live and in studio, but Tricky is on sick mind that gives you a blowback. Smoking joints, turning his back to the public, singing like he is alone in front of a mirror, inviting the crowd to the stage, all these are part of his joy, on the stage. Laughing or crying on the stage is no longer something different.  It’s like the pain of a heavy burden polished with the futile joy of knowing someone’s appreciating you.

Growing up without parents and suffering from a terrible disease, Tricky’s ascension started early in the 90’s, with the giants from Massive Attack. His solo career is not something to ignore, just because he was kicked out of MA. In fact, his artistic views are rather to blame. And, perhaps, his temper and the way of expressing it.

His lyrics are enough to describe the real fact: that this world is no place of joy, and the romanticized view of a gangster is not real at all!

Leave a comment

Filed under arta, muzica, poezie

Jurnal de București 10

Am pierdut 45 de lei.

I-am așezat pe trotuar

în saci de gunoi

și i-a luat vântul.

Pe trupul meu se văd

rănile lăsate de ghearele lor.

Ce nu se vede e eternitatea goală.

În spirit.

Leave a comment

Filed under ne-arta, ne-poezie

Jurnal de București 9: Jurnal 9: Hârtia

Altă descoperire de prin ruine….:

 

Disprețul indiscret al poetului lăsat rece

atinge culmi ale auto-distructivului la tinerețe.

Când vlaga celui tânăr arde precum gheața,

inima-i se vinde incognit, plăcerii și febleței.

 

Să lași o hârtie rușinoasă, undeva ascuns,

e să uiți cumva, de propria-ți inocență.

Căci știi că ai pierdut un război de veac.

Nici sfertul academic nu e pardonabil în esență.

 

Eternitatea logicii pierdute-n locuri scrise

moare la sfârșit de calendare vechi.

Tormentul creatorului de tragedii e eșecul,

eșecul de a fi, a ceea ce este spus în șoapte șterse.

 

Hârtia nu poate fi rescrisă din mizerie,

căci  afară, nimeni nu se obosește.

Cerul rău și trist nu se mai oglindește

chipului său îi piere farmecul vanitos în avariție.

Leave a comment

Filed under poezie

Jurnal de București 8

Urâtul. Mall-ul din Cotroceni, la patinoar.

Mișcarea e dictată de “Girls Just Want to Have Fun”. Gândul despre urât e: “Fetele care vor să se bucure sunt curve. Cele care nu vor, se bucură!” Îmi scuzați disprețul, doamne și domnișoare. Pe bune (Reminiscența unui gând mult mai profund despre viață și iubire, sau, cine își va pierde viața și cine o va câștiga).

 

<Gânduri scrise pe gheață într-un loc neadecvat.>

Leave a comment

Filed under arta, filosofie, religie

Jurnal de București 7

Proverbial, este să ne ferim de risipirea frumuseții, sau, de tentația risipirii altora. Dar cum ar putea fi dată de Dumnezeu, frumusețea fizică?

Și dacă omul se delectează cu, și în, frumos, de ce nu avem liniște morală, noi, ce-i frumoși? Și dacă lumea este dincolo, de ce, viața nu oferă premii pentru splină, mațe, sau chiar un chist frumos? Să fie teama de cancere și HIV-ul obscur?

 

<Gânduri scrise pe gheață într-un loc neadecvat.>

Leave a comment

Filed under filosofie, religie

Jurnal de București 6

Bucureștiul e șarmant în mall, când umanitatea îți servește o frumusețe rară, poate, îndopându-se cu un hamburgher dublu, la o masă din apropiere. Știința mi-ar fi confirmat că simte că o privesc cu venerație. Ipocrizia zilei de mâine nu e diferită. Și frumusețea are poftele care o strică. Poftele cu gura plină.

 

<Gânduri scrise pe gheață într-un loc neadecvat.>

Leave a comment

Filed under filosofie

Jurnal de București 5: Jurnal 5

Am găsit zilele acestea câteva cuvinte scrise, parcă, pentru noi:

 

Uităm că darul prometean e translucid,

că visul unei nopți de vară, mincinos,

iar adesea uităm să zâmbim

pentru ultima și pentru prima oară.

Nu e de ajuns și scrumul tău în ochi?

 

Am să cad și am să cad din cer.

Am să fac din nemurire doar o schiță,

Ce e alb și nu e negru,

nu e nici lacrimă și nici măcar suviță.

O șoaptă blândă și eu am fost, și nu mai este.

 

De adevăr nu mă despart căci am fost liber.

Să mă scurg îmbietor se poate ca printre zece degete,

dar în pălmi de sfinți, nu e decât…… sublim.

Nu voi pleca fiindcă au rostit cuvinte,

ci fiindcă au zâmbit trecător unui viitor cu-minte.

Al lor.

 

<Gânduri scrise pe gheață într-un loc neadecvat.>

Leave a comment

Filed under poezie