În timp ce alții au luat foc din pricina unei crime rasiste comise de către poliție pe un alt continent, eu mă loveam de altă problemă. O știți. E veche și reală, problema defrișării pădurilor românești.
Ceea ce e imposibil de acceptat, nu și de înțeles, e faptul că multe din companiile care fac acest lucru nu investesc o parte din câștig în replantarea lor.
În satul natal al tatălui meu e liniște. Nu se respectă regulile din ultimele luni. Atât în sat cât și în afara lui, natura a recucerit spațiul. Nu mai sunt livezile de altă dată, nici trotuarele cu pietriș. Nu mai sunt câmpurile verzi, curate. Peste tot a explodat vegetația, iarbă, copaci noi, bălării, tot felul.
Nu la fel e la deal, unde familia mea are moștenite câteva parcele de păduri. Sunt goale, doar câțiva copaci ce nu sunt de folos. Pentru că unii vecini fac mii de euro tăind săptămânal din ele. Și ți le aduc la poartă mult mai ieftin și fără birocrație decât dacă ai face asta legal.
Și mă gândeam la multele implicații. Oamenii ăia au copii care vor crește. Ei ca și mine acum, nu vor putea respira.
stereologabsurd 