Citesc ocazional, mai degrabă titluri de știri decât știrile în sine, despre tot soiul de oameni celebri și contemporani și despre cât de preocupați sunt ei ca reprezentanți de seamă să vorbească despre bolile mintale. Să nu ne înțelegem greșit, prea puțini dintre ei studiază într-un fel sau altul problema, cât sunt direct afectați de ea. Sunt victime.
Parte a unei industrii care afectează cel mai mult psihicul omului, entertaining-ul (cinematografie, muzică și altele) distruge omul ca să îl vândă ca pe un produs de consum larg. Este costul plătit de fiecare vedetă recunoscut mai degrabă ca un pact cu diavolul. Nu ai viață personală, nu ai intimitate, nu ai dreptul la odihnă sau statutul de nevinovat și, adesea, nu ai o părere, o viziune, o filosofie. Nu ai scuză pentru ceea ce ești. Promovezi tot soiul de lucruri pe care nu le trăiești, spui ce trebuie spus și faci orice ca să rămâi acolo. Sau ești pus la zid. Pentru a fi fresh, trebuie să ieși în decor, dar până și aceea e regizat.
Kanye West, un personaj neinteresant pentru mine, este modelul perfect astăzi. Și-a exprimat niște opinii ciudate pentru statutul său, nimic nou. Dar reacțiile sunt de preț. Oamenii sunt dezamăgiți. Așa și ar trebui. Kanye nu a fost niciodată un exemplu de urmat. Face parte din showbiz. Face parte din tagma oamenilor spălați pe creier care ajută pe alții să manipuleze masele de fani. Vinde. Vinde mult. Vinde tot felul.
În primul rând, omul e dezaxat, are probleme mintale. Face parte dintr-o industrie care asta face. Asta spuneam la începutul discursului meu. Se vinde prostie și mizerie. Muzica nu mai e artă, teatrul nu înseamnă nimic, moda e pură fantezie reciclată, filmul nu mai spune nimic… Omul Kanye e victimă. A cedat psihic live și nu o dată. Lumea a râs și a făcut povești/meme-uri cu el.
Ipocrizia unor astfel de actori pe scena vieții publice, oameni care spun un lucru și cohorte de fani care visează ceea ce spun, victime ale propriilor decizii proaste si altele, ipocrizia aceasta este evidentă. Soluția pentru Kanye si ceilalți e să iasă de acolo. Unii actori au făcut-o. Și-au vândut vilele cu 24 de dormitoare cumpărate după un apogeu al carierei, au renunțat la agent și se îngrașă în tihnă, acasă, pe ale continente.
Cine spune că este reprezentant al oamenilor ce suferă de boli mintale dar încă mai fac parte din industrie este ipocrit. Dar dacă iese și caută vindecare pe bune, intră în anonimat. Camarilla hollywoodiană se apără. Îi șterge de pe lista… vedetelor.
Ce ziceți de marile companii/corporații? Cât de ușor s-au dezis unele de K.W. când a început să spună niște adevăruri. Personal, nu sunt de acord cu toate declarațiile din ultimii ani. Feriți-vă de omul ce nu mai are nimic de pierdut. Căci s-ar putea să pornească o revoltă și, în nebunia sa, să vă ia la dans.
Și marile companii sunt în spatele campaniilor fals-umanitare, dar cât de ușor întorc spatele celor care le sunt imagine. Să nu cumva să piardă milioane de dolari sau euro. Că exact de ultimii angajați, cei mai de jos, le pasă lor. Că ei sunt dați afară primii. Să nu uităm cu cât îi plătesc pe copiii care lucrează pentru ei. Cât de fals e spectacolul lumii, cu moda, cu fotbal, cu cinematografe (apropo, Teambuilding e un film slab. Pur și simplu), cu bâlciuri, cu festivaluri! Cât de ipocrit e totul!