“Nu pot” sau Rasismul e de toate culorile

Nu sunt adeptul violenței. Cu toate acestea, dpdv politico-social, îmi vine și mie să sparg și să lovesc. Mi-e scârbă de oamenii politici. Și am ajuns să-mi fie silă de poliție.

Dar nu aceasta este problema. Corupția e problema. Întunericul minții unora și bolnăviciunea altora e ceea ce mă sâcâie. Atitudinea aceea de a te pune pe tine și pe ai tăi, cel mult, peste ceilalți oameni. Disperarea bogaților de a fi și mai bogați, pe spatele săracilor. Invidia și proasta informare. Lipsa de modestie și un enorm iureș al omenirii nu știu exact înspre ce.

În alte cuvinte, nu mă mir de ceea ce se întâmplă în State. Vorbim de zeci de ani de frustrări. Și atitudinea celor ce au ieșit în stradă nu se diferențiază de aceea a polițiștilor implicați. Au apărut deja oportuniștii. Pentru ce să spargi vitrina unui magazin? Pentru ce să arzi clădiri sau mașini de poliție? Le vor plăti contribuabilii altele noi.

De data aceasta justiția se întâmplă. Omul considerat principalul vinovat va fi judecat, nevasta a intentat divorțul etc. Dar… societatea trebuie să se schimbe. Legile trebuie ajustate. Sistemul trebuie curățat de corupție.

Lucruri bune nu se vor întâmpla dacă dobitocia unui om instiga doar la dobitociile altora. Ceea ce este o crimă rasistă, mă tem, a scos la iveală nu doar rasismul alb ci și pe cel negru.

Sper că toate aceste nebunii nu se datorează faptului că negrii, galbenii și roșii sunt invidioși pe albi că sunt primii în top la măcelarirea semenilor pe teme rasiste. Altfel doar se schimbă ierarhia. Și sper că dorința de schimbare în bine e sinceră. Nu de alta dar am auzit despre cazuri recente ce nu au scos oamenii în stradă. Negrii omorând albi pentru motive fără sens. Îmi imaginez scenele.

Trei pupitre noi

Motivul pentru care suntem rugați să stăm în case este unul simplu. Dincolo de conspirații și păreri exagerate, live-uri pe Fb și alte lighioane contemporane stă un fapt concret. Nu avem o soluție eficientă pentru problemă.

Măștile de bază sunt aproape inutile, multe tipuri nu filtrează nici praful. Sunt acele măști imposibil de găsit acum, foarte bune, cu un filtru, pentru astfel de situații. Sistemul de sănătate e varză iar politicienii sunt nepregătiți. Nu are sens să discutăm despre catedrale, despre corupție, prea puțin despre șpăgi și nepotisme.

Dacă ai întreba un tăran simplu sau chiar un orășean ce contează cel mai mult, ți se va spune că sănătatea. Ministerul de după 89 e degeaba. N-am revoluționat nimic aici. Am avut timp, în ceasul al doisprezecelea, să ne pregătim pentru ce suferim acum. Știam despre virus. Nu am făcut-o. Suntem rugați să stăm în casă pentru că cea mai bună măsura este trierea, cei infectați de cei neinfectați.

De un vaccin putem vorbi în 1-3 ani. Dacă se respectă niște protocoale. Iar dacă nu se respectă, putem avea unul mai repede, dar cu mari riscuri. Avem acele protocoale de urmat fiindcă se încearcă evitarea unor dezastre și mai mari. E știința ce am dobândit-o după atâtea greșeli și momente de nepregătire. Dar, evident, nouă nu ne place să învățăm din greșeli și alte cele, noi nu ne supunem nimănui.

Despre tratamente, nimic concret. Sunt câteva ce par să funcționeze, ce par să ajute.

 

Și atunci cine sunt eroii noștrii? Medicii?

 

Toată campania de laudă, ridicare în slăvi a cadrelor medicale mi-au trezit suspiciuni. Mă gândeam, săracii, se duc la război fără arme, ca și tinerii noștrii din al Doilea Război Mondial. Sau alții, în câte alte conflicte inutile ale secolului trecut. Avem un sistem bolnav, bazat pe clasica ”fiecare se descurcă”.

Cum să nu-ți dai demisia când ești trimis la condamnare sigură? Pe de altă parte, ai făcut un jurământ. Demisia este lașitate, în astfel de momente. Mai degrabă ai găsi o metodă de protest. Pare mai onorabil. Dar tot riscant.

Astăzi, doar cadru medical nu aș vrea să fiu. Am avut de a face cu câteva ipostaze în viață. Fiecare pentru el, fiecare cu pilele lui. Mai ieri se chinuia mama mea să fie băgată în seamă pentru familie. Și unii se plâng de catedrală! Stați liniștiți, Cineva nu doarme și va avea grijă și de casa aia! Va fi mormânt pentru fețele bisericești ce nu ies din legea mândriei cu care au ridicat-o!

Revenind la medicină, acum plătim pentru prostia noastră. Păcatul e că plătesc oameni cu etică profesională puternică alături de cei corupți. Că mulți au furat sub o formă sau alta. Mulți au băgat plicul în buzunar, pe holuri și mulți au semnat contracte suspicioase. Acum stau grămadă, toți, în același cazan. Și nu au soluții sigure.

 

Râdem online de oamenii bisericoși, că sunt spălați pe creier de BOR, cu lingurița lor de împărtășanie. Ne agităm când vedem Noua Dreaptă și marșurile lor imbecile. Dăm report la unii ce nu ne plac și facem scandal legat de economie, în timp ce creștem prețurile și golim rafturile în mod inutil.

De politică nu mai vorbim. Cât de bolnav e poporul ăsta de se va întoarce iar la PSD! Că vede toată lumea că PNL-ul se chinuie să guverneze. Mai bine un partid care nu se chinuie, ci doar promite minciuni. Cât de ușor vor profita nerozii ăia și vor reveni în atenție după ce se vor calma apele pandemiei.

Caterinca de cei trei pe care-i vedem la TV în fiecare seară ne mai scoate din previzuni sumbre. Dar e caterincă, nu umor negru. Și parcă văd că oamenii ăia se chinuie și știu și ei că orice fac acum, e aproape degeaba. Și unii râdem de ei. Chiar și eu, zâmbesc când văd că abia zilele astea și-au găsit frumos, trei pupitre separate. Să nu mai împartă același microfon și aceeași suprafată pentru declarațiile lor. Așa, de imagine. Știu că sunt împreună tot timpul, că stau în aceeași încăpere și împart același aer. Dar era justificat să adopte o prezentare mai elocventă, mai potrivită situației: Divided, we stand, după vorba celor de la Dark Throne.

 

 

 

sursă: wikipedia

vot, nevot, tot netot, tot om.

Nu am fost la vot de multă vreme. În România sigur funcționează principiul că votul tău nu contează. Anul acesta, pur și simplu nu ai avut cu cine vota pentru funcția de președinte.

 

Mai precis, eu mi-am pierdut total încrederea în politicieni, chiar și în cei noi. Am motivele mele să cred că un vot, un haștag și un protest nu schimbă nimic. Am fost bețivanul caragialic. Totuși, mi-am luat dreptul în serios de data asta.

Totuși.

În urmă cu 30 de ani, revoluția de la Timișoara a devenit lovitură de stat, la București, câteva zile mai târziu. Înainte de 89, oamenii se împărțeau în 3-4 categorii: cei care făceau parte din sistem (PCR, Securitate) și aveau beneficii directe, cei care au luptat împotriva sistemului și au făcut puscărie (Țuțea), cei care colaborau cu Securitatea (1 din 4 români) și ceilalti, prinși la mijloc. Unde au dispărut toți aceștia? PCR nu s-a transformat in FSN, apoi PDSR, PSDR, PSD? Nu s-a practicat migratia între partide dupa 96 si nu numai, fiindcă PDSR-ul de atunci a gresit pasul pentru o clipa? Vechii ingineri și tovarăși nu sunt împrăștiați în toate partidele acum?

În momentul actual nu mai există partide politice vechi la care să apelezi, până și PNL-ul e plin de fosti comuniști și alti oameni odioși. Niciunul nu mai are o filosofie la care să aderi. Cine e de stânga, cine chiar e de dreapta? Și măgăria cu democrația nu funcționează într-un stat în care omul de rând a prosperat săpând groapa vecinului. Mă simt oribil când aud pe unul vorbind de democrație.

Lumea nu votează cu Dăncilă, votează cu partidul vechi. Lumea votează cu miliția/apărătorii moștenirii lui Ceaușescu, cei care îți asigură viitorul pe spatele altora. Cât timp sunt la putere. Pentru ei a fost întotdeauna o problema de supraviețuire. De aceea, ca partid unic, tot timpul a avut susținători de peste 20%, chiar și în vremurile cele mai grele. Au manipulat și promis/mințit non-stop pentru a atinge niște cote. Se mănâncă oamenii intre ei pentru un colț de pâine la colț de stradă. De ce nu ar fi și în politică la fel? Asta și faptul că românul e ca un pește, dă o tură de bazin și uită ce trebuia să facă.

 

Până una alta, democrația pe care vi-o doriți, voi, cei ne-PSD, sau anti-PSD, sau cum vreți voi, nu se poate. Iar faptul că vă considerați superiori celor ce votează PSD, nu vă face astfel. E ca și cum Ceaușescu ar fi fost liberal, sau republican, sau țărănist, iar voi, împărtășind aceeași filosofie de partid, prosperați, fiind unul(altul) din cei patru români ce colaborează cu Miliția de stat. Prin faptul că defăimați astfel oamenii care votează în propriul interes, nu faceți altceva decât să demonstrați că nu sunteți decât alții care vor să manipuleze, să nu respecte libertatea altora, să fure, să mintă, să facă parte din sistem (altul) care promovează nepotismul, mârlănia, șantajul și toate nenorocirile comuniste, post și neo. Mie nu mi-e ciudă pe hoți că nu mai vreau să fiu ca ei. Și poate e mai frumos să convingi oameni decât să îi acuzi din ciudă, când pierzi.

 

P.S. Dăncilă poate deveni președinte după teoria peștelui: e mai actuală amintirea unui președinte inapt decât toate ororile comuniste de zeci de ani. E greu de ținut minte că, totuși, PSD reprezintă elita, crema vechiului sistem, esența moștenirii ceaușiste, un fel de cutia Pandorei.

Arhitecturi ale nimicului

Înainte erau linii și forme alese, o matematică aproape sacră. Se ridicau semețe, cu fundații pe măsura grandoarei pe care o invocau. Stăteau ca demoni care să măsoare timpul și trecerea noastră prin el. Dar ele erau timpul și dincolo de el, căci rămâneau neschimbate și niciodată la fel.

 

Răceala și căldura lor nu mai e. Nici timpul, nici noi noi. Au rămas doar demonii. Au rămas doar străzi mânjite cu ceva piese hilare. E arhitectura morbidă, desprinsă din lucrările lui H. Bosch. Nu. Lucrările acelea sunt maiestuoase, cu toate hidoșeniile lor.

 

Arhitectura noastră e doar morbid, grotesc, grosolan, urât, infam, inutil. Orașele-devenite-industriale erau ținta disprețului unor artiști. Estetica îi îndemna să condamne decadența arhitecturii. Cât de oribile erau turnurile fabricilor. Ce peisaj anost.

 

Acum, străzile noastre sunt la fel, o arhitectură al unui iad ce se conturează tot mai bine. Viitorul arată oribil. Nu mai sunt linii plăcute, flori și sfere făcute cu măiestrie, coloane infinite, mansarde ale poeților și beciuri ale vinurilor. Doar forme fără sens și putreziciunea.

 

Deși,

mă întreb eu,

oare când am terminat să scriu despre clădiri

și

de unde am început să vorbesc, de fapt, despre oameni?

Despre mine….

Nu contează cât de lung am părul

Sau momentul acela în care, din cauza globalizării imbecilismului și a pseudo-inovațiilor în arta de a manipula, orice flegmă de om are o scuză.

 

Când îmi recit versurile pittișiane despre lume, îmi dau seama de ce omul acela a inspirat anii 70 și 80. Și nu numai. De ce un mason poate fi clarvăzător și moral în același timp. Că pe el, viitorul nu îl submina ca ființă, ci îl îngrijora ca pe un titan, viitorul vlăstarelor revoltei sale.

 

Acum orice idiot recită sloganul ca pe o scuză. Și nu e nici una, nici alta. Nu contează cât de scurt ai părul, dacă ești un cocalar sau un fătălău, tot acolo e. Celebrul vers nu e o scuză pentru o bere vărsată la un birt de cartier, ci e o acuză la servilismul ieftin ce se poartă și alte obsesii perverse.

Că văd zilnic parașutele umane cum se lingușesc pe lângă cine trebuie, apoi, când se despart, scuipă și înjunghie. Iar când sunt trase la răspundere, îl îmbrățișează pe vehementul NU. Nu eu, nu aici, nu acum, nu ținem țigări, nu respira, nu vorbi, nu gândi, nu pot, toți frustrații, nu manipulării, nu Dragnea, nu noi, nu voi, nu, voi nu, eu, cine? NU!

 

Încă vă plângeți de lipsa democrației și a dreptății în țară. La ce revoluție din întreg universul, cineva nu a pierdut ireparabil totul? Și voi vreți să câștigați totul fără pată de sânge. De la Lucifer încoace, până în 89, cineva a pierdut totul. L-aș pune și pe Țuțea aici. Din nou. Degeaba.

Fac ceva pe democrația voastră! E cea mai mare minciună de la 89. Majoritatea needucată alege încă de atunci, condusă de vechii ciocoi și de cei noi. Iar voi nu sunteți haiduci, ci doar tâlhari de rând. Nu înțelegeți că avem nevoie de oameni, nu de voturi? Avem nevoie de lideri, nu de gloată proastă. Și ce om a pornit un război cu el însuși în ultima vreme? Ca să iasă să ne conducă și pe noi, cei care suntem prea rea de gură.

Nu mai militați pentru democrație că exact ea ne-a distrus. Dacă tot sunteți agitați, de ce nu faceți greve? Vindeți tot fără bon, da-ți salarii fără taxe, da-ți bilete de tramvai pe gratis, benzină fără bani, nu vă opriți la somația poliției. Nu mai plătiți vacanțe de lux pentru politicieni. Când au concediu să meargă acasă, la sapat pământul, cum făceau ai mei.

 

Ah, dar nici anarhia nu e bună. Cum inflorește servilismul, servirea pe sub tejghea, cea mai mare formă de ciumă a comunismului! Care nu reflectă altceva decât slăbiciunea noastră față de etică, orice formă de etică. Nu ar fi mai bine să lăsați haștagurile și lirismul și să îmi dovediți că am greșit că nu mai merg la vot de ceva vreme?

Ce ziceți să confiscați mașina aia de intervenții în caz de răzmeriță pe care a cumpărat-o miliția bucureșteană cu banii nostri? Exact împotriva voastră. Ce ziceți de o resetare la toată societatea asta prin acte ce nu vor aduce pe noi înapoi, după? Adică nu vom vedea rezultatul. Să nu murim ca Țuțea. Să murim altfel.

Nu sunt eu, acum, aici, în aceeași postură? Să servesc unui conflict de interese sau să las tot răul în urmă și să ridic standardele, așa cum am dorit încă de la început? Că lumea nu o mai pot schimba, aproape nici pe mine. Aș zice că mai încerc să fac ceva, dar cine cade, nu mai e treaba mea.

Statul de drept și statul de drepți

Nu am fost la vot. Am fost un personaj din Caragiale. Era plănuit să fiu dar nu era plănuit să nu mai ajung la cabina falsei libertăți. Fiindcă așa văd eu democrația. Cu o falsă libertate. Votul meu va conta când voi convinge încă 50 % să vină cu mine. Altfel e nimic.

 

Apoi, nu am ieșit în stradă. E frig. Lucrez de ceva vreme și îmi stric sănătatea destul cu asta. Partea tristă e că aproape orice muncă presupune un câștig pus deoparte pentru sănătatea ce o strici tocmai prin muncă. Nici nu am chef să ies. Să strig. Am locuri de vizitat și oameni de văzut.

Nu am timp pentru proteste. Și nici o filosofie bine pusă la punct. Așa că nu am să ies, doar ca să dea la număr sau să mă vadă cunoscuții. Am să ies când voi avea convingeri ca să nu fiu prostul care nu știe de ce a ieșit din casă.

Adevărul e că nu vreau să ies, pur și simplu și fără explicații inutile care cele de mai sus.

 

P. Țuțea a stat 13 ani în pușcărie pentru un neam de idioți. I. Rațiu a luptat până la ultima picătură de sânge ca să avem dreptul (nu obligația) să nu fim de acord cu dânsul. Și alții.

Înțeleg că e doar un protest legitim, nu o revoluție. Altfel nu ieșeau oamenii cu copii în stradă. Internetul e invadat de personaje colorate. Mă simt de parcă aș fi acolo și nu e jurnalism ce fac dânșii. Mă întreb, dacă ies și spun că nu am fost la vot, ce reacții voi primi? Că unii au dat vina pe mine pentru ieșirile lor.

Dacă ieșeam în stradă nu stăteam pe telefon. Nu făceam poze, nu filmam, nu mă lăudam. Îmi puneam o cagula și protestam. Aș fi doar un individ supărat. Manifestațiile de gen nu se fac democratic, aliniat după linii trasate de alții și cu acordul lor. Tocmai cu ei nu suntem de acord deci ar trebui să ieșim din tiparele lor.

Pe de o parte mă bucur de geniul artistic, literar și umoristic, al românului. Dar dacă aș ieși în stradă, aș ieși de supărare. Și nu aș îndrăzni să scriu texte care sună bine, poezii anti-mafie. Nu aș avea timp și nervi să mai suport 5 minute de minciună.

 

În momentul de față eu plătesc o mână de dobitoci care ies din ședință fiindcă nu au chef de discursul președintelui. Au fost aleși prin nenorocitul de vot democratic. Și nu s-a plâns nimeni că s-au furat iar voturile. Eu nu mai pot să fiu democratic cu ei. Știu că o dictatură nu e bună acum. Niciodată nu ar fi. Și nu vreau să promovez un comportament deviant doar fiindcă nu sunt de acord cu al lor (al celor de la PSD). Dar aș ieși în stradă doar să-i scot afară pe ei. Nici 5 minute nu mai vreau să le dau. Fiindcă nu merită. Și nici alții de același soi din alte partide.

Românii din stradă sunt prea de treabă. E bine că nu sparg vitrine și pereți ca minerii. E bine că nu se bat cu jandarmii, cu toate că suntem în aceeași oală. Dar cineva trebuie să scoată penalii afară din Casa noastră, care, apropo, e cea mai scumpă clădire administrativă din lume.

 

I-aș scoate la o cafea. Le-aș lua aproape toți banii. Le-aș lăsa câte un leu pentru un covrig simplu și le-aș spune că le dau și sare. Le-aș promite un leu în plus mâine, dar când mi-ar cere cafeaua, aș ieși din bar la o țigară. Fiindcă exact asta fac ei zi de zi, de mai bine de un sfert de secol.

Dar mi-e teamă să nu cumva să-mi placă și să rămân așa, crezând, ca ei, că nici pe mine nu mă găsește moartea, ca pe tatăl lor. Și mi-e teamă să nu fiu un idiot care a irosit sacrificiul de 13 ani al unui om.

 

 

 

 

PS: am râs și încă râd de glumele pe seama susținătorilor PSD (admit că e o plăcere vinovată). Dar, în final, asta e democrația. Și cei care susțin democrația dar își bat joc de ei îmi par a fi ipocriți. Bătrâni și țărani, chiar mulți tineri, proști, săraci, mici baroni locali. Apoi bogați, spălați pe creier și tot soiul. Ei au pus PSD-ul la putere.

Dar văd la TV/kf că tot așa sunt și ceilalți. Sunt oameni și oameni în ambele tabere. Rămâne de văzut ce canalii se mai agață de proteste doar ca să ajungă să facă ceea ce face Dragnea&Co. Să nu se repete furtul de la 89, când un dictator comunist a luat puterea de la un altul. La un moment dat, chiar trebuie să pornești un război ca să ai pace.

 

PPS: nu prea îmi vine să ies în stradă fiindcă mă simt la fel de penal ca cei de sus. Stați liniștiți. De câțiva ani nu mă implic activ în viața politică ci îmi văd de viața privată. Între timp am devenit un parazit pentru o societate pe care nu o doresc dar de care depind. Și nu o dată am furat când puteam să plătesc. Nu mai contează dacă muream de foame sau nu din cauza politicienilor. Se numește degradare morală. Și nu știu dacă aș mai putea sta drept pentru statul de drept… despre asta era vorba în titlu, de fapt. Dar eu deviez tot timpul.

“THAT is why you and I love the drugs”*

În perioada gimnaziului m-a apucat o pasiune ce a durat multă vreme pentru mister, spiritualitate și tot ceea ce nu se vede cu ochiul de carne. Nu mi-am bătut capul cu vreun ochi masonic sau alte aberații. O cană de vin mă deschide poetic mai mult decât un grad de masonerie.

 

Citeam cu nesaț lucruri despre rituri de inițiere. De la ficțiunea lui F. Herbert la maestrul M. Eliade, la texte criptice și pasaje cu explicații din Cărțile Sfinte. Erau hrană pentru suflet.

 

Acum trăiesc într-o epocă pierdută. Legalizați marihuana fiindcă alcoolul ucide.

Ar fi fost o legalizare oarecare doar pe motiv că acum vreo 6-7 ani erau legale legalele sau etno(nu prea)-botanicele(nici măcar).

Alcoolul era medicament. Cel contrafăcut era tot medicament, doar că era otravă (pharmakon înseamnă deopotrivă leac și otravă). Termenul grec desemnează o substanță cu valori opuse, leac și otravă. Filosofia făcea diferența la dozaj și metode de prelucare. Probabil și alte elemente. Alcoolul natural, în dozaj perfect era/este medicament. A devenit otravă la abuz (intoxicație, cu toate valențele religioase ale termenului). De aceea s-au dat legi cu privire la el (de studiat istoria ginului în Londra și efectele sociale ale distileriilor ilegale și imorale ale vremii. Motiv pentru care englezoaicele sunt urâte<sic>).

 

Omul nu știe să aprecieze, iar abuzul a devenit o problemă clară. Legalizarea marijuanei ar însemna un rău în plus, nu un bine, lăsând la o parte dilemele cu privire la libertatea individuală conform căreia pot să te distrugi după cum vrei. Dacă trăiești singur pe o insulă, poate că libertatea ta nu o îngrădește pe a mea. Poate!

Oricum, legalizarea se va face când cineva (politic vorbind) va putea face o avere din asta, nu când vrea junkist-ul de rând sau dealer-ul mic. În plus, cel mai renumit consumator, B. Marley, a murit de cancer. Deci nu pare a fi tocmai un remediu, cel puțin, nu fumatul ș.a.m.d.

 

De la alcool ca remediu, ajungem la celebrele „substanțe interzise”, ca parte din mai sus menționatele rituri de trecere. Acum, sunt sau nu legale în diferite țări și sunt privite ca divertisment. Te calmezi, te recreezi etc. Nu! Sper ca niciuna să nu fie legalizată până nu-i pricepem bine rostul. Și atunci nu ar mai avea sens să ne consumăm cu dilema legal/ilegal. S-ar pune doar problema moral/imoral.

Cei de dinaintea noastră aveau acces la lumea spirituală, noi avem acces la nebunie și dezastru. Da, e bine pentru o seară, la petreceri. Dar cum rămâne cu demonii, mai apoi? Ce zici de șerpi și dragoni, de zâne și vrăjitoare, de copaci-meduze, de tramvaie porno etc?

Nu cred că avem nevoie de legalizări, ci de înțelegere. Vrei să-ți rupi capul și să-ți auzi neuronii? Fă cum crezi, dar nu-mi ține teorii că e bine pentru mine și că ar trebui să fie legale.

Pe lângă atâtea indobitociri trecute în legalitate, aștept legalizarea nihilismului, ba chiar impunerea lui prin lege. Adică să fim nuli, fără dorința de a umple golul. Las-o așa că e bine și frumos!

 

“…and that is also why I cannot give that painting back”.**

 

 

* &** Rockarolla

Despre… oameni ce nu prea țin cu poli(s) (I)

 

Îmi plac oamenii și opiniile lor politice. La alegerile locale, „iubiții” mei „prieteni” neo-protestanți de pe Fb (adică unii dintre baptiști) îi făcuseră reclamă lui Bulumac. „Dacă publicitatea costă, reclama e gratis”. Bulumac era un personaj nou, dar are în spate oameni dubioși, chiar de speță joasă.

 

El e imaginea unora care nu fac altceva decât să scoată în evidență, evidentul (cu iertare pentru non-sens, n.a.). Adică nu fac nimic concret pentru Arad. Scuipă zilnic pe primar, care, nici dânsul, nu face mai nimic concret. Ce face e pe termen scurt, fără o viziune decentă. Politicienii fac campanii scumpe, pe bani publici, adesea. Nu cred că e o idee bună să te lauzi în public cu cine votezi. De altfel, e un drept al tău.

Când a ieșit Trump președinte al S.U.A., lumea era mirată. Românul de zi cu zi se mira, atât de obișnuit și el cu a alege între 2 (aproape la fel de) rele, prezentate ca inegale. De parcă nu era ciudat că au ajuns doi microbi să se bată pentru șefia unui stat atât de important! Pentru mine, S.U.A. nu e decât suma tuturor relelor europene de vreo 3 mii de ani încoace. Măcar că mulți sunt copii și copii de copii de imigranți. În toată mocirla lor, nu e de mirare să găsești tot la ei și pe cei mai mari oameni (de bine) . Despre Trump am scris cu altă ocazie. Sper să am dreptate.

 

Am început de curând să citesc Mein Kampf, lucrarea lui A. Hitler. O fantezie care a redefinit nu doar naționalism-socialismul german, ci întreaga lume. Problema e că nu am învățat nimic din istorie. Europa, mai ales, a cunoscut nașterea altor dictatori, iar cei în putere nu au făcut nimic. <Acum nu te poți revolta că ești clasificat drept terorist. Nu cred în conspirații, cred în faptul că unii oameni uită de unde au plecat (aceeași mizerie).>

Ar trebui să mă mir, dar nu prea mai pot. E simplu. Cei cu creiere mici și gură mare ajung sus. Apoi cad ca ciorile, iarna. Ca păsările, pardon, ca să fiu politically correct. Cei cu creiere mici și gură mare ajung sus. Apoi cad. Avem exemple, de la Lucifer încoace, istorice sau născocite.

Cât despre lucrarea mai sus menționată, e pură fantezie. Era evident că omul urma să facă ceva. I s-a și dat putere. Apoi, după 45, totul a fost uitat brusc. Cei cu renume au căzut, ceilalți s-au pierdut. Ca și în România după 89. Comuniști? I-am executat la revoluție, i-am trimis în închisoare etc. În libertate au rămas doar cetățenii onești precum (non) torționarul (niciodată)comunist Vișinescu sau non-criminalul Iliescu.

Dacă vreau să conduc lumea, o să vorbesc tare. Oratorii au schimbat lumea, scriitorii nu prea. Dar, totuși, am să scriu o carte înainte, ca fundament pentru discursuri.

Cam așa sună prima mare idee din cartea Mein Kampf. Se zice despre Hitler că era dement. Omul a interpretat realitatea în favoarea lui. De la descoperiri științifice, la arte și religie, a citit tot după cum a vrut. Și-a creat adevăruri fantasmagorice în minte, apoi… apoi a vorbit.

 

Am încetat să mai dau vina pe politicieni. Sau pe polițiști. Sau pe poliști. Fiindcă nimănui nu-i pasă de cetate, ci de sine. Nu femeile sunt stricate, nici corporațiile nu ne conduc, nici illuminati, nu biserica te spală pe creier, nu spitalele te omoară, ci oameni egoiști.

Ziua națională de doliu

Sunt conștient de faptul că subiectivismul meu știrbește adevărul pe care-l caut.

 

Dar…

De multă vreme nu suport ideea de 1 Decembrie. În urmă cu 15 ani eram naționalist și mă simțeam un patriot. Acum, mi-e scârbă, când nu am momente de totală nepăsare. Anul trecut, încă, eram regalist. Apoi am realizat că, de fapt, nu avem rege. Monarhiile nu prea mai au sens, oricum.

Regele a abdicat, iar de atunci nu mai are nici un rol. A fost susținut de mareșalul Antonescu, dar acesta nu mai este considerat erou național. A fost susținut de CDR, dar aceea alianță a eșuat. PSD-ul este doar continuarea firească a unui comunism perfid. N-are ce face cu un rege inert. Susținătorii PSD încă mai cred că Iliescu e erou național !?

Regele a abdicat. Adică ne-a lăsat pe mână comuniștilor și atât. Și-a păstrat viața. Trebuia, după funcție, să moară, dacă într-adevăr a semnat abdicarea cu pistolul la tâmplă, după cum se spune. După funcție, trebuia să moară. Oricum, poporul nici acum nu l-ar fi onorat. Am renunțat și la ideea de monarhie, măcar că nu suntem un popor demn și nici rege nu avem de prea multă vreme.

Revenind, nu am zi națională. Până nu primim/luăm Basarabia, una, alta, înapoi, nu putem avea zi națională. Jumătate de Moldova e vasală altora și nu ne dorim unirea că nu e propice d.p.d.v. economic. Păi?

 

Fratele meu e boschetar, eu am un apartament cu 3 camere. Așteptăm sărbătorile când are și el o garsonieră, ceva?

 

Eu oricum nu am țară aici, sunt doar călător.

Making monsters great again!

Când Hitler a preluat puterea în Germania, a venit cu o ofertă greu de refuzat. Poporul german era supărat după înfrângerea din Primul Război Mondial. Erau cu moralul la pământ, dar dornici să se ridice din nou. Să nu mai vorbim de problemele economice și influența politică la acele vremuri. Le-a oferit ceva ce-și doreau prea mult. O cale către bunăstare și mândria de a ajunge acolo.

Un întreg popor a văzut în Hitler un om care să-i ridice și să-i facă mari din nou. Problema e că atunci când un lider politic promite ceva unui om, fratelui său nu îi promite nimic. În plus, îi creează un sentiment de nesiguranță. TOCMAI fiindcă nu suntem egali, nici măcar ca frați. Suntem diferiți, chiar unici, așa cum am fost învățați de mii de ani.

Unii au privit dincolo de spectacol și au văzut că oamenii sunt luați pe sus de trupele speciale, în mijlocul nopții. Fiindcă au spus ceva pe timpul zilei, sau sunt evrei, sau sunt comuniști, sau, sau… Dacă îi oferi o putere și mai mare unui monstru, îți va devora la capacitate și mai mare. Și știm ce a urmat. Cei care nu l-au urmat, au protestat, au fugit și/sau au suferit pedepse, la rândul lor.

 

Cu Trump lucrurile stau altfel. Nu cred că va porni un război mondial. Nici nu va lua decizii împotriva vreunei minorități. Va face ca președinte ceea ce a făcut și până acum, spectacol. Poate își va ridica un turn, poate va simula o luptă de wrestling, poate va arunca cu bani unde e nevoie, fiincă are de unde și motive să se afișeze. Dar nu va lansa bombe nucleare asupra Europei dacă se cere. Și nici nu cred că se va război cu Putin, din moment ce sunt prieteni. Cu Hillary era altfel.

Să nu uităm că în timp ce Hitler era un dement, rusul Stalin era un ucigaș cu sânge rece la scală mondială. Acum avem un bufon, adică un degenerat mai mic și un (alt) ucigaș cu sânge rece. Ultimul e mai inteligent, mai puternic fizic, mai șmecher, mai influent. Și în plus denigrează pe bune dreptate Occidentul. Nu ai cum să nu-i dai dreptate lui Putin în zilele astea, chiar dacă-l urăști! Eu, unul, încerc să urăsc comunismul rusesc deodată cu politicul și mentalitatea Occidentului. Între două rele pur și simplu nu se mai merită să alegi.

 

Când un politician ne face o promisiune, trebuie să ne gândim că bunăstarea unuia înseamnă decăderea altuia. Nimeni nu ia de la bogați și dă la săraci și mai face și politică. Se ia de la fraieri și se dă la orbi și tot așa. Nu suntem egali. Dimpotrivă, suntem unici. Idealul era să ne respectăm așa, nu să ne mințim într-un fel sau altul.

Le oferi drepturi homosexualilor? Vrei și căsătorie pe motiv că heterosexualii au dat greș? Vom ajunge ca la GAP, în Londra, unde homosexualii sunt privilegiați fără limită, iar heterosexualii sunt discriminați. Căsătoria va deveni doar un statut social, un contract cu multe clauze de ordin financiar, totul bazat pe profit mârșav. Nu un legământ unde cuvântul spus este cuvântul dat. Pentru orice fel de sexualitate.

Le oferi drepturi negrilor (afro-americanilor) pe motiv că sunt victime? Au fost. Acum mulți sunt mai rasiști decât europenii. Conceptul de Founding Fathers este una din cele mai mari aberații. Or fi fost founding fathers pentru societatea actuală, dar să nu uităm de una mult mai interesantă pe care au distrus-o din teamă.

Le oferi drepturi țiganilor din România? Sunt egalii noștrii în societate, de ceva vreme. Ba mai mult, s-au descurcat mai bine ca românii. Au case  și averi mai mari, păcat că nu știu nici cât românii să le gospodărească. Încă au rămas la stadiul de paraziți, lipsiți de prea mult bun simț. În final, sunt oameni și oameni, și printre ei.

 

Cred că idealul era să facem pace, noi între noi, nu să dăm drepturi și șanse unui om sau unui grup de oameni, măcar că e evident că nu sunt destul puternici să dețină vreo putere.